Hellena

A dărui inima nu înseamnă a o vinde,
a tăcea nu înseamnă a nu şti,
a nu privi nu înseamnă a nu vedea,
a îndura nu înseamnă a nu simţi,
a nu ţipa nu înseamnă a nu arde,
a ierta nu înseamnă a uita,
a sta în picioare nu înseamnă că n-ai stat în genunchi,
a nu răspunde nu înseamnă a nu auzi,
a da o mână de ajutor nu înseamnă a pune o condiţie,
a da libertate nu înseamnă a pierde.

Nu pot să visez
sau visu-i departe.
Păşesc prin rutină
ori rutină mi-e pasul.
Mă chinui s-adorm destinul
Zadarnic…
Mă sufoc în trepte inegale.
Îmi simt aripa prinsă
între Orfeu şi Clio.
Am bătături pe suflet.
Simt praful
particulă cu particulă
cum erodează
dorul dinte noi.

Nu vreau întuneric
Vreau să aflu:
de ce soarele,
nu oboseşte să răsară şi să apună,
de ce luna,
nu s-a înegrit de atâta mizerie,
pe care o vede noaptea pe străzi,
de ce iarba,
continuă să răsară,
chiar dacă este călcată în picioare,
de ce floarea-soarelui,
mai înfloreşte dacă rodul ei este scuipat,
de ce cerul,
mai este senin,
deşi e îmbâcsit cu fum,
de ce pământul,
nu strigă,
de atătea păcate… ale omului.
Vreau să aflu,
apoi să mor liniştită.

Bat la propria-mi uşa
şi nimeni nu mi-o deschide.
Mai bine nimeni să n-o deschidă
decât să deschidă-un nimeni.

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!