Bun gasit,
Sunt Mihaela Vlad, am 27 de ani, locuiesc in Braila si tot ce veti descoperi in proiectul „Exista viata dupa doliu” am invatat de la tata: curaj, responsabilitate, incredere in oameni, sinceritate.
In memoria tatalui meu (1 dec 1960-25 dec 2009), am initiat in august 2010 proiectul non-profit „Exista viata dupa doliu” pentru ca vreau sa fac viata un pic mai usoara pentru părinții, frații, copiii și soțiile celor aproximativ 50.000* de oameni tineri care mor anual in Romania (moarte subita/ prematura/ traumatizanta). Lucrez la acest proiect in mod voluntar, in timpul meu liber, in fiecare zi, pentru ca am o viziune: in curand, orice roman, indiferent de venituri si de apartenenta religioasa, va avea un numar de telefon la care va putea suna la orice ora spunand doar „A murit! Nu stiu ce sa fac mai departe” si sa fie indrumat gratuit si empatic spre o solutie adecvata si accesibila.
Despre pregatirea mea profesionala puteti afla mai multe aici https://ro.linkedin.com/in/mihaelavlad.
*estimare brută, decese sub 60 ani, in 2009, conform Institutului Național de Statistică https://www.insse.ro/
CONTACT
M-as bucura sa ne contacteze atat cei direct interesati de a beneficia de servicii de suport, cat si toti cei care doresc sa contribuie la îmbunătățirea serviciilor de sprijin pentru îndoliați în România: voluntari, mass-media, instituții publice, private sau ONG.
Astept cu drag mesajele voastre la adresa doliularomani@gmail.com si voi raspunde tuturor in maxim 3 zile. Pentru a vedea noutatile si materialele noastre, va invit pe pagina de Facebook, pe Youtube si pe Twitter !
Primul nivel se adreseaza celor aflati in primul an de doliu, care este decisiv pentru o recuperare sanatoasa, si implica servicii de consiliere individuala si de grup, fata in fata, pe email sau telefon. De asemenea, blogul https://doliularomani.wordpress.com/ este o comunitate virtuala de suport si faciliteaza contactul cu psihoterapeuți din toate orașele țării. Primul material audio-video in limba romana despre procesul de doliu este aici https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=A1LqRTkgzK0
Al doilea nivel se refera la reintegrare sociala si presupune activitati de socializare cu persoane ce trec printr-o situatie similara, promovarea anumitor oportunitati de dezvoltare personala si recapatare a increderii in sine.
Al treilea nivel inseamna informare si educare a publicului general. Emisiuni radio și TV despre doliu, cu invitați celebri care au depășit cu bine perioada. Newsletter gratuit în format electronic.
Echipa noastra este inca mica, are doar voluntari si ne dorim sa crestem si sa acoperim toata tara:
Livia Caciuloiu – Consilier Psihologic si Psihoterapeut cu drept de libera practica, cu specializare in Psihoterapia Experientiala a Unificarii. Livia este acreditata de Colegiul Psihologilor din Romania si de Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania (SPER)
Blog: https://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/
Alex Caciuloiu – Consilier Psihologic si Psihoterapeut cu drept de libera practica
Blog: https://alexcaciuloiu.wordpress.com/
Si formam o echipa cu voluntarii de la „Organizatia EMMA – Alaturi de parintii de ingeri”, pentru ca avem un scop comun.
_______________________________________________________________________
Daca simtiti ca puteti contribui la dezvoltarea acestui proiect, va rog sa ne scrieti la adresa doliularomani@gmail.com si cu mare drag vom analiza toate propunerile! Cu timpul si resursele disponibile acum, avem urmatoarele
REALIZARI SI PLANURI (ultima actualizare: 8.10.2011): Orice fel de sprijin (idei, tipografie, publicitate etc) este foarte binevenit!
ian 2012 – inceperea organizarii unui eveniment de comemorare in mai multe orase din Romania, cu minim 500 de participanti.
nov-dec 2011 – Realizarea unei brosuri cu recomandari pentru cei indoliati si familiile lor – ca sa fie distribuita gratuit din 2012 in spatii publice adecvate (biserica, farmacii, biblioteci publice, ceainarii).
nov 2011 – lansare FORUM – platforma de sprijin online si punct de intalnire intre voluntarii „Exista viata dupa doliu”
nov 2011 – Organizarea primului „Club de Lectura” in Bucuresti – https://doliularomani.wordpress.com/2011/07/17/experiment-clubul-de-lectura/
oct 2011 – Am pornit campania de recrutare de voluntari – https://doliularomani.wordpress.com/2011/10/05/recrutare-coordonator-local-part-time/
oct 2011 – Am lansat serviciul de consiliere individuala in Constanta, la un pret special: https://doliularomani.wordpress.com/2011/10/06/consiliere-psihologica-accesibila-in-constanta-mihaela-costas/
29 sept-1 oct 2011 – Am participat la Conferinta „Death and Dying”, Alba Iulia – descrisa aici: https://doliularomani.wordpress.com/2011/10/04/conferinta-europeana-moarte-si-murire-alba-iulia-2011/
sept 2011 – am inceput sa completam un Calendar (public) de activitati despre dezvoltare personala si psihologie – https://www.google.com/calendar/embed?src=doliularomani%40gmail.com&ctz=Europe/Bucharest
20 sept 2011 – Am trimis al doilea Buletin Informativ „Exista viata dupa doliu” . Pentru abonare, trimiteti un email la doliularomani@gmail.com cu subiect „Doresc noutati”
15 septembrie 2011 – Am participat la Gala de premiere AVON – 125 femei pentru schimbare – https://www.avon125.ro/propunere-Mihaela-Vlad-211.html
29 august 2011 – Am organizat o comemorare virtuala pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/?ref=home#!/event.php?eid=136122373138011. Rezultat: aproape 1.500 de persoane au luat parte virtual la aceasta actiune publica de comemorare si aproape 100 dintre ei au interactionat pe peretele virtual al evenimentului, povestind propriile drame.
5 iunie 2011 – Am trimis primul Buletin Informativ „Exista viata dupa doliu”. Pentru abonare, trimiteti un email la doliularomani@gmail.com cu subiect „Doresc noutati”
1 mai 2011 – am postat pe canalul Youtube primul material de suport in format audio-video (filmulet de 8 minute): https://www.youtube.com/watch?v=A1LqRTkgzK0&feature=channel_video_title, care a fost vizualizat de peste 1300 de ori in 5 luni.
Martie-august 2011 – Promovare, organizare si desfasurare a primului grup de suport din proiect, in Bucuresti
Ianuarie 2011 – Crearea paginii Facebook – Ne gasiti cautand „Exista viata dupa doliu”‘ https://www.facebook.com/pages/Exista-viata-dupa-doliu/145394118843133
August 2010 – Lansare blog https://doliularomani.wordpress.com .
Există viață după doliu! 
Iti multumesc in numele celor care or sa vina pentru acest proiect.Si eu am simtit ca trebuie sa fac ceva in aceasta directie pentru ca este cumplit sa te trezesti ca viata ti se schimba intr-o fractiune de secunda si ramai debusolat,cu o multime de intrebari si stari despre care nu stii daca sunt sau nu normale…
Esti singura pe care am intalnit-o care face ceva in aceasta directie.
Marilena, iti multumesc foarte mult pentru aceste cuvinte de incurajare, de care chiar am nevoie! Fie ca noi sa ne unim eforturile si empatia pentru a ajuta cat mai multi oameni sa se recunoasca pe ei insisi in ziua, care va veni sau nu, in care vor pierde o persoana pe care o iubesc.
Mihaela
Si eu ma bucur ca ne-am intalnit Mihaela,stiu ce inseamna sa simti ca trebuie sa faci ceva dar sa nu te sustina nimeni…te intrebi daca nu gresesti cumva…
Ma alatur initiativei tale…am rugamintea de a imi trimite o adresa de E-mail ,pentru a nu plictisi cititorii acestei postari cu comentarii personale.
Multumesc
[…] Cine suntem […]
Buna ziua. si eu am invatat multe de la tata..multe lucruri bune. ne asemanam pe undeva..tatal dv a decedat tot in 2009. intr-o zi de mare sarbatoare. al meu..la fel – 2 februarie 2009 (Intampinarea Domnului ).
Multumesc mult pentru comentariu, draga mea! Imi pare rau pentru pierderea ta :(, dar ma bucur ca ne-am intalnit! te pup!
după ce ţi-am scris un pogon de idei, a picat netul şi am jelit.
fără glumă.
acum, să încerc să reiau în mare ce-am scris atunci.
– te apreciez pentru ceea ce faci, fiindcă în felul acesta vei trăi nu o viaţă, ci mult mai multe, având bucuria că fiecare zâmbet de pe chipul celor ajutaţi are o mică rădăcină şi în activitatea ta
– eşti o fericită pentru faptul că ai suferit la dispariţia tatălui tău. eşti o fericită pentru că suntem atât de mulţi care am suferit mai mult din cauza vieţii tatălui nostru; pentru faptul că tu ai avut în el un om după care să suferi, eşti binecuvântată.
– nu cred că aş putea să te ajut cu ceva, pentru că nu am pregătirea necesară, dar am o carte pe care le-am dat-o prietenelor mele care-au devenit văduve la 27, 32 de ani şi apoi prietenei despre care tocmai am scris pe blogul meu – şi toate au fost ajutate sufleteşte… poate discutăm şi ţi-o dăruiesc şi ţie, pentru ca tu, citind-o, să-ţi dai seama dacă şi tu apoi ai putea s-o recomanzi.
– mâine vin în Brăila – sigur, nu vom putea să ne întâlnim, dar mi se pare o coincidenţă prea mare… 🙂
curaj pe mai departe! sunt cu tine, măcar pentru faptul că mă străduiesc să dau o mână de ajutor prietenelor sau prietenilor care-au pierdut pe cineva drag…
Multumesc Mihaela si Marilena (am citit si blogul tau),va multumesc din suflet cred ca sunteti singurele care vor sa le fie de ajutor celor care sufera.Si eu mi-am pierdut sotul acum 7 luni si e groaznic mai ales acum in timpul Craciunului.Am doi copii mari dar care inca ar mai fi avut nevoie de tatal lor.Am o gramada de probleme si nici un ajutor nici macar moral.Dar incerc sa merg mai departe.
Cu Dumnezeu inainte!
Te imbratisez Mariana!Stiu cat e de greu!Imi pare rau ca nu pot sterge aceasta durere din sufletele tuturor.Ai mare dreptate,numai Dumnezeu poate sa ne ajute.Iti doresc multa putere draga mea si celor plecati lumina vesnica!
Poti intra oricand sa vorbesti cu mine,te astept cu mare drag!
Felicitari !!!pt.tot ceea ce faceti.Experienta si pasiunea isi spun cuvantul…SUCCES !!!
Buna!sunt Monica si acum 2ani si 11luni mi-am pierdut baiatul de 24 ani.Mai am un baiat si este groaznic sa traiesti zilnic fara copilas imi este foarte greu .Am incercat dar e greu ,mai ales ca am persoane linga mine care asteapta ca tot eu sa le consolez au pretentia sa ma comport ca si cind nu mi s-ar fi intimplat nimic .Nu mai am puterea sa lupt cu nimeni si cu nimic,am obosit Cred ca nu te pot intelege numai persoanele care au trecut pri asa ceva!imi este tare dor de copilul meu .ma uit la cel mic ,cind doarme si incerc sa m-il imaginez pe fratiorul lui ,simt ca mi-am pierdut jumatate dun inima,jumatate din suflet…..au adormit odata cu ,copilasul meu !
Domnul Isus sa te intareasca cu putere de sus!!