Dragii mei, în Italia nu mai e mult și te vei descurca peste tot în română. Taximetristul care m-a luat de la aeroport era român. Dacă te ciocnești de vânzători, chelneri, coafeze, cosmeticiene s.a.m.d. ai toate șansele să dai peste un român. Dacă nu știi italiana, înainte de a întreba dacă respectivul vorbește engleza, întreabă dacă vorbește româna. Ai mai multe șanse. 

Oameni de afaceri? Cât cuprinde în Milano. Fie că au de vândut ceva, fie că au de cumpărat, fie că-și duc pițipoancele la shopping, dai peste ei fără să vrei. Așa că „a murit un om de afaceri român la Milano” e la fel de banal cu „a murit un om de afaceri român la București”.

Ceea ce vreau să afirm este că România din afara României e mare. Chiar mult prea mare și trebuie să facem cumva s-o aducem înapoi. Din păcate dau peste foarte mulți români fără de țară, adică români născuți acolo. Îi auzi vorbind românește, chiar chinuindu-se și stâlcind uneori cuvintele. Indiferent cum ar face-o, simți că-ți crește inima în tine. Iar când îi întrebi de unde sunt din România și-ți spun că din Italia, că nu știu prea bine de unde le vin părinții, parcă te cuprinde o tristețe iremediabilă. Unii dintre ei chiar ar veni în România, dar nu știu „de unde s-o apuce” și aici e tragedia.

Ar trebui să ne gândim din ce în ce mai serios că avem o Românie în afară pe care trebuie să o aducem acasă. Și ei simt că nu-i țara lor acolo și ar vrea să își (re)descopere acasa. 

Așadar, nu mai faceți asocieri aiurea. România e mult mai mare decât credeți și, cu siguranță, mult mai puternică. Mai avem doar de unit românii și vă garantez că după aceea nimic nu ne mai poate sta în cale! Gândiți-vă  bine la ce v-am spus acum!

Sâmbătă s-a produs incredibilul. Discret, așa cum știe regimul de la Beijing să acționeze, au fost săltați mai mulți oficiali militari, începând cu Zhang Youxia! Individul nu era doar numărul doi în armata chineză, ci și prietenul din copilărie al președintelui Xi Jinping. Iar legăturile erau chiar și mai mari de-atât întrucât, la rândul lor, părinții celor doi luptaseră cot la cot în armata lui Mao. Pe lângă Zhang Youxia, au mai fost arestați încă șase generali. Acuzația e una generică, anume dezvăluirea unor secrete nucleare ale Chinei către SUA. Însă e ceva care dă cu virgulă, anume faptul că toți cei arestați erau implicați în planificarea debarcării în Taiwan.

Și-aici vin întrebările: au fost puși generalii trădători să planifice, astfel încât contraspionajul chinez să-i poată documenta și vâna? Repet: americanii prea s-au prefăcut că nu mai au nicio treabă pe-acolo. Era cumva extrem de bine planificată apărarea Taiwanului, astfel încât armata chineză să fie umilită? Dacă știi unde urmează să te atace și, mai ales, cum, atunci poți dejuca planurile dușmanului care se poate trezi în fața unei apărări supradimensionate. În acest mod atacatorul devine frustrat deoarece, în loc să te ia prin surprindere, constată că cel surprins e el!. Înțelegeți tărășenia?

Evenimentul de sâmbătă este unul fără precedent. Inclusiv modul în care era planificat atacul, mult prea evident, mult prea expus și mult prea la lumină ar fi trebuit să le atragă atenția celor implicați că s-ar putea să li se joace un renghi. Ceea ce pare că s-a și întâmplat! Astfel încât, în momentul de față, subiectul Taiwan s-a resetat. Își va întoarce Trump portavionul din drum?

M-a dezvățat democrația. După căderea comunismului s-a dus naiba și parizerul ăla. Ce se găsea pe piață era o mizerie infectă. Inclusiv acum. Astfel încât am renunțat la parizer. Mai cumpăram din când în când, de poftă, dar de fiecare dată îmi producea senzații groaznice. Repet, nu știu de unde-mi vine pofta asta nebună pentru ceva atât de rudimentar. Atât ca prezentare cât, mai ales, ca gust. Omul rațional din mine se scârbește doar la gândul parizerului, dar celuilalt îi e poftă. Și ghici cine câștigă.

Doar că după Revoluție, așa cium am spus, treaba s-a tranșat. Adio, parizer! Asta până la ... mortadella. Când am gustat prima dată, ăla pofticios din mine a intrat în fibrlații urlând isteric „ăsta e, frate, ză teist!”. Ăla rațional, rămas cumva descumpănit, a îngăimat înfrânt celebra replică din Casablanca „I think this is the beginning of a beautiful friendship”. A mirosit-o din prima, ca un profesionist. Și-așa a rămas!

 Ei și-aici începe nebunia. De fiecare dată când ajung pe la ăștia, dau iama în mortadella. Îl miros de la distanță, le știu firmele, cunosc diferențele, dar cel mai mult îi fac pe oameni să se uite cruciș la mine. Când intru într-o salumerie fac exact ca-n bancul ăla cu românul și cafeaua espresso: ăla-mi taie felie de-aia subțire și eu îi spun că d-asta, dar la sfert de deget. Nu înțelege ce-i cu degetul. „Aia-i grosimea, omule!”. Nu, n-are cum, îmi spun unii. Nu se poate tăia așa de gros. Ei nu, încearcă! Și-apoi, după ce-mi taie, când ies cu pachetul de-acolo simt nu doar satisfacția mea, ci și uimirea celui care rămâne-n urmă. Parcă-l și văd cum se duce acasă și când îi taie nevastă-sa o felie de-aia amețită îi dă una peste ceafă și-i spune: „Le sfert dă deget, fă, că așa am văzut eu azi la un nebun!”.

De ce vă spun toate ăstea? Păi ce altceva să vă spun în condițiile în care eu, acum, precum proletarul, mestec satisfăcut mortadella de la Palmieri cu o pâine demențială. Pfuai ce nebunie! 

Hai că mă cărăbănesc. Trebuie să merg să mă spăl pe dinți ca apoi să ajung în patul conjugal unde să mi se spună tandru: „Iar duhnești a mortadella. Mergi și dormi în altă parte!”. Parizer și sentimente! Cam așa i-aș putea spune articolului. Dar nu mai spun nimic pentru că mi-e somn. Bucurii simple milaneze, de proletar. Simt că se uită la mine tot neamul meu adornit și dezaprobă profund. În timp ce cei care mai împart pământul cu mine se întreabă și-acum de unde s-o fi luat gena asta de proletar pe mine?

Mi-e puțin foame, deh dimineață, așa că trag la Van Bol să înghit rapid ceva. E fix lângă mine, așa că e facil. Mă bag la o masă în spate, după tejghea. Deschid laptopul și clapa-clapa. E liniște, dar nu pentru mult timp. Sosește un cuplu de chinezi cu tămbălăul din dotare. Ciudat, nu? Chinezii sunt liniștiți. Ei da, dar au ... patru puradei după ei. Mă frec la ochi, da, sunt șase în total: ei doi plus patru copii. Mă rog, ciudat. 

O iau la goană, am alte treburi. Mai trece ceva timp, îmi rezolv din probleme, hai iar la popas. Unde? Mă nimeresc la Bar Magenta. Știți, e cam înghesuit acolo. Dar au cafeaua ai a lor și zic să iau o ceașcă. Închid ochii că mă cam dor. N-am chef de clapa-clapa. Și încep să aud iar țipete, bebeluși și tot tacâmul. Ce naiba or căuta cu copiii aici, mă întreb. Și răspunsul vine de lângă mine: șase chinezi mititei. El, ea plus patru puradei. Băi, sunt nebun? Sunt tot ăia de la Van Bol? Nu că ăia aveau trei băieți și-o fată. Ăștia au două fete și doi băieți! Mă bag în vorbă cu ei, n-am cum să nu las neacoperită dilema. Da, sunt DIN CHINA! Și da, au PATRU copii!  Clar, e ceva cu mine. I-aș întreba și cum i-au făcut, dar mi-e că e penibil.

Vine prânzul. Lângă masa mea parchează cinci chinezi: el, ea plus trei copii. Asta-i prea de tot! În viața mea n-am mai întâlnit chinezi cu atâția copii. Băiețelului îi cade o biluță care ajunge sub masa mea. O ridic și-i fac o scamatorie demnă de alba-neagra. Părinții râd, legătura e făcută. Așa că iar întreb, așa, ca pentru dosar: de unde sunt? Din China. Cât stau la Milano? Au stat patru zile, asta e ultima zi, urmează să plece la Roma și de-acolo ... în China. Deh, vine Anul Nou și nu trebuie să te prindă pe drum. 

Trei cupluri din China cu 11 copii în total! Și asta la doar câteva ore distanță. Cțnd i-au făcut și, mai ales, CUM??? E ceva ce-mi scapă?

Acum, când se trage linia, constatăm că deficitul bugetar e nemișcat cu toate că mafiotul a crescut totul. Exact așa cum v-am explicat că se va întâmpla! Precum un dement, a apăsat la maxim pe accelerație în ceea ce privește jefuirea românilor. Acum, la începutul anului, lumea suflă a pustiu. Nu mai sunt bani în buzunare, șomajul accelerează, prețurile cresc s.a.m.d. 

Ceea ce însă nu spun pesediștii - care atacă în haită - este că absolut tot jaful s-a făcut cu deplina lor complicitate! Da, mafiotul de Bolojan a mărit impozitele pe case și mașini, DAR PRIMARII PSD LE-AU PUS ÎN APLICARE! Puteau să le lase neschimbate în semn de protest, dar lor le stă gândul exclusiv la jefuirea banului public. Când a dat hotărârea de mărire a impozitelor, Sprâncenatul a știut exact că întreaga mafie a primarilor - indiferent de partidul de provenineță, va pune botul întrucât „e foame de bani, e foame de bani, băieți!”. La fel cum și Pledoiu știe că primarii vor participa masiv la amendarea aberantă a șoferilor. În cazul în care nu știți, e o nebunie: primăriile se înghesuie să instaleze cât mai multe camere avansate cu radar ca să sugă cât mai mulți bani de la șoferii care îndrăznesc să calce ceva mai tare accelerația. Stați să vedeți ce va fi când va intra în vigoare sistemul de la MAI!

Așa că degeaba plâng pesedeii cu lacrimi de crocodili întrucât SUNT LA FEL DE CĂLĂI CA ȘI SPRÂNENATUL! Iar gândul le stă doar la bani. Doar din când în când mai dau câte-o vomă retorică așa, de ochii prostimii. Dar niciodată nu duc raționamentul mai departe!

Hai să vă mai dau un exemplu care ține de pro-ioropienismul jegurilor. Știți câți bani am primit de la UE în 2025? Vreo 54,3 miliarde lei. Știți cât costă Bugetul aceste fonduri despre care oamenii au impresia că „vin pe gratis”? 50,62 miliarde RON. Mai e însă o mică șmecherie, anume contribuția României la Bugetul Uniunii Europene sau „taxa de membru”. Știți cât a fost anul trecut? 17,89 miliarde lei!!! Hai să facem acum calculele: deci pentru 54,3 miliarde de lei, România cheltuiește 50,62+17,89=68,51 mld. RON!!!

Poate veți spune că acei bani care ne vin rămân aici. Aiurea! Sunt bani care - într-o proporție covârșitoare - se întorc tot la șmecherii din marile economii europene sub formă de plăți pentru achiziții(asta dacă nu cumva intermediarul e tot de-acolo și mai ia o taxă suplimentară de șmecher). De exemplu, un țăran care-și ia un tractor de 500 000 EUR probabil că beneficiază de 250 000 EUR fonduri europene, dar scoate din buzunar încă 250 000 EUR, bani care, împreună cu fondurile, merg de fapt în Italia sau Germania la producătorul tractorului. Să vă fac acum un calcul: dacă în loc de UE țăranul nostru ar cumpăra tractorul din China sau de la un alt producător asiatic, probabil că l-ar lua cu 200 000 EUR. Și la o calitate mai bună. Mai vreți? Spitalele care se construiesc cu fonduri europene costă de patru ori  mai mult decât cele din Turcia, construite pe banii lor! Înțelegeți șmecheria? În esență, toată apartenența la UE s-a transformat într-o schemă de fraudare din care România iese mereu pe minus. ASTA N-O SĂ V-O SPUNĂ NICIUN POLITICIAN! E prețul pe care trebuie să-l plătim noi pentru ca ei să fure în liniște! Micul lor secret. Capisci?

Lumea vorbește laudativ despre discursul lui Trump. Unii subliniază cum le-a dat el peste nas tuturor globaliștilor. Eu unul am ascultat două fraze și am obosit întrucât era, pur și simplu, același lucru. Nu mai pot să aud atâtea înșiruiri de beautiful că o iau razna. 

Am văzut în schimb întreg „momentul solemn” al constituirii „Board of Peace”. Ceremonia a fost prezentată de țărăncuța aia de Karoline Leavitt, cu șunculițele bine crescute. Parcă am fi fost la căminul cultural!

Acolo cred că am avut bomboana de pe colivă a Davosului de anul acesta, anume discursul lui Rubio. Nu l-a pomenit mai nimeni, dar vă rog insistent să-l căutați. Asemenea lingușeală jegoasă rar mi-a fost dat să văd. Brusc am avut în fața ochilor imaginile penibile din vremea lui nea Nicu, în care pupătorii în cur nu puteau zice Ceaușescu fără să alăture 10-15 superlative. Ei bine, în același stil a fost discursul mafiotului de Rubio. 

Dacă la discursurile lui Trump mă apucă durerea de cap, exact ca atunci când ascult o placă de pick-up stricată, care repetă la infinit, la discursul lui Rubio efectiv mi-a venit să vomit! Parcă s-ar fi întors vremurile ălea!

Avem însă o informație discretă de la sfârșitul anului trecut. N-a fost ascunsă, dar nu a făcut nici valuri. Înainte de a v-o povesti, o să fac apel la memoria voastră. Mai țineți minte când englezii au interzis tranzacționarea aurului rusesc la ei? Am spus încă de atunci că e o mișcare tembelă, care va avea consecințe. De ce? Pentru că aurul rusesc scos lșa vânzare pe piața londoneză ajungea în China, iar Londra încasa comisionul. Ce s-a întâmplat cu aurul rusesc? A ajuns tot în China, dar via Singapore. 

Și-acum știrea: JP Morgan și-a mutat la finalul anului trecut ÎNTREG BIROUL DE TRANACȚIONARE METALE PREȚIOASE ÎN SINGAPORE! Nu a dus un reprezentant, ci întreg biroul! Este un moment strategic de cotitură, nu doar o simplă relocare administrativă! Decizia confirmă faptul că centrul de greutate al pieței metalelor prețioase s-a mutat de la Londra și New York în Asia. E clar că cei care vor să facă bani trebuie să meargă acolo, nu să piardă timpul la sărăciile de care a rămas doar istoria. Și aia coafată nefericit!

Spre deosebire de piețele occidentale, care sunt dominate de fake-tranzacționarea de hârtie fără valoare, Asia  este cel mai mare consumator de aur și argint fizic. Singapore este un hub logistic masiv, cu infrastructură de depozitare(precum The Reserve, cel mai mare seif privat din lume), având capacitatea de a susține volume uriașe.

Mișcarea mai sugerează și altceva. În contextul tensiunilor dintre SUA și grupul BRICS+, Singapore pare un teren neutru(cu toate că nu e, fiind mult mai aproape de Asia). Relocarea permite JPMorgan să continue tranzacționarea cu entități care ar putea dori să evite jurisdicția directă a New York-ului sau să utilizeze alte monede pentru decontare. Cu alte cuvinte, treptat, banii ies din SUA și intră acolo unde economia funcționează. Așa a fost dintotdeauna, așa e și acum!

„Prostituatele se adună la Davos. Cu ocazia summitului elitei globale cererea de servicii sexuale explodează!

Dar adevăratele curve de la Davos nu sunt cele care cer 10.000 € pe noapte, ci cele care își facturează alegătorii tot anul, cele care defilează pe scenă în costume și cravate sau cu rochii șic, care țin discursuri moralizatoare despre egalitate, climă și justiție socială, toate acestea în timp ce vând planeta pentru un bonus celui care oferă cel mai mult, trădându-și promisiunile și alegătorii an de an, semnând angajamente pe care nu le respectă niciodată, purtând medalii ale ipocriziei în loc de lenjerie intimă. Adevăratele curve sunt cei de pe lista oficială a invitaților, care vorbesc despre sobrietate din  avioane private. 

Davos 2026 este recordul pentru desfrâul oficial. Iar ipocrizia celor puternici rămâne cea mai scumpă și indecentă performanță a summitului.”

Din ciclul „vreau o țară ca afară”, mă consternează de fiecare dată când văd tembelul top al fericirii, ocupat în exclusivitate de țările nordice, urmate de țările vest-europene s.a.m.d

Oficial, cea mai fericită țară a lumii este Finlanda. Ea este urmată Danemarca, Islanda și Suedia(conform World Happiness Report). Cum niciuna dintre aceste țări nu-i una în care aș vrea să locuiesc, am încercat să găsesc motivele care fac ca aceste țări să fie „favoritele fericirii”.

Am găsit un top mult mai interesant care explică ceva mai bine primul top. Este vorba de topul european al consumului de antidepresive. Și-aici treaba e interesantă!

Campioana fericirii se află pe locul 9 la consumul de antidepresive(locul 10 la nivel mondial), Danemarca pe 8, Islanda pe locul 1(inclusiv la nivel mondial e pe 1!!!), iar Suedia pe locul 4. 

În topul fericirii, după plutonul fruntaș avem Olanda, Costa Rica și Norvegia. Olanda apare destul de jos în topul consumului de antidepresive, dar acolo se consumă masiv „antidepresive naturale”, adică droguri. Și se consumă atât de multe încât mă și mir că nu apare pe locul întâi. Norvegia e imediat după Suedia în ceea ce privește consumul de antidepresive(locul 10). Costa Rica e singura țară care face notă discordantă. 

Ceea ce vreau să subliniez e că astfel de aberații statistice nu au absolut nicio relevanță, dar impresionează prostimea. Cum naiba să crezi că ai putea fi fericit în țări în care inclusiv vara ieși cu geaca, miar când sun 15 grade localnicii spun că e numai bine de mers la plajă? O fi pentru ei, dar asta nu garantează că grecul sau italianul sau francezul s-ar putea simți fericit acolo! 

În esență în asta constă eroarea globalismului: încearcă să creeze criterii universale, generalizări absolut stupide. Masa de proști consideră că e bine. Și așa o idee cretină prinde tracțiune. Crezi că poți să te împrospătezi din fericirea nordicilor mutându-te acolo. Ajungi să tremuri de frig, să mănânci prost și să te cuprindă disperarea când 6 luni pe ani ai noapte și frig. Crâncene amândouă. Nu găsești ieșire, intri în depresie, mergi la medicul care-ți prescrie antidepresive. Iar apoi te intervievează un retard care te întreabă: cum te consderi fericit, mai degrabă fericit, mai degrabă nefericit sau nefericit? Iar tu, ronțăindu-și pastila întrebi: extrem de super-fericit nu există?

E absolut hilar faptul că în perioada interdicțiilor cota Nvidia a scăzut lent, iar după ce Administrația Trump a permis exportul, cota de piață a Nvidia în China cade abrupt. Care-s totuși motivele sau, mai bine spus, jucătorii care influențează trendul menționat?

Un exemplu ar fi acceleratorul AI Huashan, produs de Moore Threads, care poate concura fără probleme H100 și H200 de la Nvidia, tehnologiile care au liber la export pe piața chineză. Însă replica tehnologică cea mai drastică este dată de Huawei. 

Soluția Huawei CloudMatrix 384 este un cluster rack-scale dedicat calculului AI la scară mare și proiectat special pentru antrenarea și rularea modelelor mari de inteligență artificială. Acesta conține 384 procesoare Huawei Ascend 910C, fiecare fiind un NPU(Neural Processing Unit) dedicat calculului AI. Toate procesoarele soluției sunt interconectate într-o rețea completă optic-all-to-all, optimizată pentru comunicare rapidă între unități. Fiind o soluție rack-scale, CloudMatrix 384 ocupă 16 rafturi fizice într-un centru de date. 

În timp ce piața chineză caută soluții echivalente cu H100 și H200, Cloud Matrix 384 este un concurent direct al Nvidia GB200 NVL72. Iar soluția celor de la Huawei este cu adevărat un monstru când vine vorba de specificații: 300 PFLOPS(față de ~180 PFLOPS Nvidia), 49,2 TB RAM(față de ~13,8 GB200) și 1229 TB/s bandă de memorie agregată(față de ~576 TB/s GB200). E drept, performanțele vin cu un cost mai mare în ceea ce privește consumul de energie: 559 kW față de ~145 kW soluția de la Nvidia. 

Ceea ce este cert e că la ora actuală, în domeniul hardware-ului AI, China este suverană. OK, se consumă ceva mai mult curent, dar dacă are nevoie are cu ce-și face treaba. Iar în ceea ce privește energia electrică, China nu are o problemă!

Începe să bubuie povestea băsescu-KGB. Sper să nu uitați că subsemnatul a fost SINGURUL care v-a spus că băsescu are toate datele care sugerează că a fost omul KGB. Și asta am spus-o pe vremea în care toți îmi spuneau că sunt nebun. Tot atunci v-am spus că întregul circ pe care-l face este, nici mai mult nici mai puțin decât unul în favoarea Rusiei.

Cum bubuie situația? Rizea a lansat șopârla: „Silviu Predoiu - fost șef SIE - i-a distrus cu mânuța lui dosarul KGB al lui băsescu”. Care-i ideea? Șopârlele pe care le aruncă Rizea nu sunt gratuite, ci indică anumiți vectori de atac. Acum i-a venit rândul lui Silviu Predoiu. De ce? Pentru că mai e ceva de tranșat. Și, cu toate că e personaj secundar, cred că băsescu va fi principalul sacrificat(sau defectat total, spuneți-i cum vreți). Iar România, din nou, va fi aruncată în derizoriu. Ne merităm soarta!

În dimineața aceasta blogger mi-a blocat accesul. Inițial din cauza unei probleme de browser, după care am fost inclus într-o modalitate ciudată de „recuperare a contului”. Nu-mi dau seama care-i cauza, dar abia acum am acces la blogger. Și nu unul permanent. 

Nu știu de ce am presentimentul că se încearcă blocarea accesului meu la platformă. OK, ideea e următoarea: în cazul în care nu mai pot accesa acest canal, încercați restul canalelor mele de comunicație. 

Magazinele online, serviciile interne, presa și site-urile din interiorul Iranului sunt full funcționale. Serviciile internaționale, pe moment, în proporție de peste 99% sunt nefuncționale. Rețeaua de telefonie funcționează fără probleme, putându-se da și primi apeluri din străinătate. 

Am văzut mai multe anunțuri pe X, postate de persoane apropiate de regimul de la Teheran, conform cărora în 24-48 ore va da drumul full la conectivitatea externă la Internet, inclusiv la rețelele sociale. Sunt curios, rețelele sociale vor interzice acum postările de adeziune ale oamenilor simpli?

Dacă se restabilește și conexiunea externă înseamnă că serviciile de securitate de acolo au reușit să treacă și de hopul acesta. Să vedem ce urmează întrucât nu cred că Iranul va fi lăsat în pace.