Si se intuneca inca din primele zile ale vietii. Cu un soare cat luna de mare ma incalzesc si adorm cu gandul nu departe de zare. Nu stiu in ce seara am colorat impreuna nu stiu ce apusuri violet, iar acolo am descoperit impreuna pescarusii obositi de zbor. Si a mai murit o zi de dragul tau si am mai calatorit cu stelele in nu stiu ce vara si am ascultat impreuna fluturii adormiti de caldura.
Si vreau sa adorm la umbra privirii tale si sa cutreier impreuna cu tine nu stiu ce zare, iar seara sa te privesc obosita de la marginea unui vis violet… Atatea doruri. Si a mai murit o iarna de dragul primaverii tale. Si te mai slavesc si acum in nu stiu ce timpuri si mai cant la pian melodia noastra. Iar cu mana ta dreapta ascunsa in mana mea stanga am alergat spre zari nu prea straine in veri nu prea senine. Si se mai lasa toamna peste fruntea mea surazatoare, peste ochii tai goi si mai vedem impreuna inca un apus imperfect la marginea gandului si a zilei de duminica. Si ne mai repetam notele inca o data in gand si mai radem de cate un suras dimineata cand visele apun cu rasaritul soarelui si ma ating de tine doar, doar sa mai te prind de mana… A inceput sa ploua peste noi cu frunze galbene, iar toamna se scutura peste noi cu fulgi de nea, iar caldura verii ne aduce intr-o dimineata de primavara…
Si zilele vin, altele se duc si ele in zari nu prea senine si am prins in plase cu ochiuri prea mari diminetile cu luna plina.
cr3atza.wordpress.com 