Cele mai bune cărți fantasy ale anului 2018
La fel ca și la începutul anilor precedenți, voi încerca să fac un top al celor mai bune romane apărute în anul care a trecut și pe care le-am citit. Și deoarece 2018 a fost plin de apariții editoriale excelente iar eu nu am reușit să citesc decât o mică parte din ele, voi prezenta și topul celor de la Fantasy-Faction pentru a avea o imagine mai largă a cea ce a însemnat 2018 pentru literatura fantasy. Per ansamblu a fost un an bun, cu autorii importanți continuându-și seriile, cu romane noi de la autori grei ca Robert Jackson Bennett sau Miles Cameron, cu nou-veniții de anul trecut rămânând pe val, dar și cu câteva debuturi remarcabile. Pe scurt, un plin de fantezie. Probabil că nu același lucru l-aș putea spune dacă aș încerca să analizez ce a însemnat 2018 pentru apariția de fantasy din țară. Dar mă abțin…
10. Flamura Neagră (Cronicile Kanjerilor #1) – Miloș Dumbraci – Să fie clar, faptul că acest roman se află pe locul zece al acestui top nu înseamnă că este la coadă. Pur și simplu acesta face parte dintr-o altă categorie, acea a romanelor fantasy românești și în mod clar la această categorie ocupă locul întâi (și nu este singurul pe care l-am citit anul trecut). În plus, am dat la o parte câteva romane noi și am ales să-l pun pe acesta aici deoarece romanul lui Miloș Dumbraci este mai bun decât unele romane străine care au făcut mare vâlvă anul trecut. E suficient să amintesc de dezamăgitorul Urmași de sânge și Os, tradus și în limba română.
9. The Armored Saint/The Queen of Crows (The Sacred Throne #1 și 2) – Myke Cole – M-a atras la The Armored Saint numărul mic de pagini și faptul că era scrisă de Myke Cole, un autor pe care vroiam să-l ”cunosc”. La The Queen of Crows m-a atras faptul că citisem primul roman. Într-o lume foarte asemănătoare cu cea din ciclul Demon, dar sufocată și de o religie opresivă, dacă folosești magia riști să deschizi un portal spre Iad și să lași un demon să intre în lume. Cu mult timp în urmă Sfântul Împărat i-a învins pe demoni și acum Inchiziția acestuia trece prin foc și sabie orice comunitate bănuită că ar adăposti magie. Până când o fată măruntă dar bătăioasă îmbracă o armură alchimică construită pentru mai marii Bisericii, răpune un demon și pornește o revoluție. Omul Pictat și Ioana D`Arc, într-o serie excelent scrisă, cu personaje puternice și o grămadă de acțiune.
8. The Bitter Twins (The Winnowing Flame #2) – Jen Williams – Descopeream plin de uimire în toamna anului care a trecut excelentul The Ninth Rain al lui Jen Williams, roman care m-a dat pe spate cu universul extraordinar creat de autoare, univers populat de oameni, de vrăjitoare, de o rasă de ființe aproape nemuritoare și de creaturi mitice de genul dragonilor, a grifonilor, etc. luptând cu implacabilii Jure`lia unii dintre cei mai teribili inamici pe care i-am întâlnit în lecturile mele. Dacă adăugăm la acestea și trei personaje principale pe care nu te poți stăpâni să le îndrăgești, avem în mod clar o rețetă de succes. The Bitter Twins continuă poveste din primul roman dar din păcate, odată surprizele epuizate, nu mai reușește să se cațere pe aceleași culmi. Totuși, o serie de întorsături total neașteptate dovedesc că Williams mai are multe de spus și romanul rămâne unul demn de remarcat.
7. Master Assassins (The Fire Sactraments #1) – Robert V.S. Redickk – Master Assassins m-a cucerit în primul rând cu originalitatea universului creat. Autorul vine cu niște idei noi în fantasy pe care le servește cu generozitate. Acțiunea se petrece pe un continent ținut în carantină de restul lumii datorită unei epidemii devastatoare, condus de o Profetesă nebună și crudă în numele unei religii marțiale. Soldați în armata sfântă, doi frați vitregi, Kandri și Mektu sunt luați din greșeală drept asasini plătiți și sunt nevoiți să fugă printr-un deșert numit ”Ținutul care mănâncă oameni”, urmăriți de unități de elită și de alte grozăvii. Redick scrie cu eleganță, personajele sunt minunat conturate iar dinamica și relația dintre cei doi frați este profundă și mișcătoare.
6. The Monster Baru Cormorant (The Masquerade #2) – Seth Dickinson – După o lungă așteptare, iată că a apărut în 2018 continuarea unui roman care m-a impresionat profund la vremea lui, The Traitor Baru Cormorant. Trebuie să recunosc că pentru o vreme am crezut că Dickinson a dat un rateu epic de data aceasta, una din cauze fiind probabil și multele referințe la evenimente din primul roman pe care nu mi le mai aminteam. Dar odată trecută această etapă, noile elemente pe care autorul le aruncă în joc m-au ținut lipit de pagini. Extrem de complexa și fascinanta națiunea Oriati Mbo, principalii rivali ai Imperiului Mascat și terifianta societatea secretă a Carcinomului ridică ștacheta jocului geopolitic al seriei la un alt nivel. Și chiar dacă nu m-a mișcat la nivel emoțional la fel ca primul roman, pot să spun liniștit că am fost profund ”mișcat” la nivel intelectual!
5. The Tower of Living and Dying (Empires of Dust #2) – Anna Smith Spark – Am citit abia în 2018 The Court of Broken Knifes, din punctul meu de vedere cel mai bun roman de debut al anului 2017 și unul dintre cele mai bune romane ale acelui an. Nu am mai pierdut timpul cu cel de al doilea roman al serie și l-am citit la scurt timp după ce a apărut. Nu credeam să descopăr vreodată un anti erou mai teribil decât Jorg, dar Marith, personajul principal al seriei care acum și-a luat în primire atributele ce-i revin ca reîntrupare a teribilului tiran Amrath, Regele Morții și al Distrugerii e cu câteva clase mai sus. Anna Spark scrie devastator de frumos dar în același timp extrem de macabru și de crud iar personajele sale te bântuie multă vreme după ce ai lăsat cartea jos, scriitoarea fiind probabil cea mai promițătoare nou venită, o zeiță sclipitoare și întunecată în același timp a genului grimdark.
4. Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan – Au trecut câțiva ani de când intram cu Promise of Blood în universul fascinant al magilor prafului de pușcă și trebuie să recunosc că a fost o călătorie plină de adrenalină. Și nu știu cum se face, dar se pare că McClellan scrie tot mai bine cu fiecare roman pe care îl scoate pe piață. Wrath of Empire vine cu acțiune explozivă, cu personaje excelente și cu revelații nebănuite. Faptul că Taniel si iubita sa, exotica vrăjitoare Ka-poel, personaje care apăreau și în prima trilogie, sunt tot mai prezenți în acest roman este cireașa de pe tort. Iar tortul era oricum plin de bucate dintre cele mai alese.
3. Foundryside (Founders #1) – Robert Jackson Bennett – Cu seria sa Orașele Divine Bennett m-a convins că este un autor care merită urmărit. În momentul în care a apărut noul său roman, am intrat la boutique, la bookdepository și am cumpărat-o fără să stau pe gânduri. Și așa cum mă așteptam, marfa a fost de calitate superioară. În noua sa serie Bennett mai lasă puțin din aerul sumbru și scriitura elevată și cultă dar compensează în schimb cu acțiune turată la maxim. Practic, de la prima pagină acesta turează motoarele și uită să mai calce pe frână, tot romanul fiind un iureș neîntrerupt. Ce rămâne la fel la Bennett este imaginația debordantă, acesta reușind să creeze un univers uluitor, ”dotat” cu cea mai complexă magie pe care am întâlnit-o, scriving-ul sau programarea modului cum obiectele relaționează cu realitatea și cu legile fizicii. Monumental!
2. A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Din punctul meu de vedere A Song of Shattered Sands este la ora actuală cea mai bună serie fantasy în ”desfășurare”. Cu o scriitură complexă și matură, la nivel de R.R. Martin, cu o intrigă la fel de complexă și de solidă, cu personaje ”tridimensionale”, cu magie exotică, creaturi fantastice de sorginte orientală, zei stranii și implicați în intrigi oculte și cu un iz plăcut de Dune, această serie se detașează cu succes de multe altele. Și chiar dacă, momentan seria pare să nu fi intrat în radarul publicului larg consumator de fantasy pe cât de mult ar merita, editorii par să-i fi simțit potențialul, dovadă fiind faptul că Beaulieu a semnat deja contractul pentru încă trei romane, astfel încât seria va cuprinde în final șase romane.
1. Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence – Asta e, sunt un fan Lawrence înrăit și dacă acesta scoate un roman într-un an, probabil că îl veți găsi pe primul loc în topul meu. Omul are o imaginație excelentă, susținută de o inteligență sănătoasă și de un talent solid în a modela personaje și situații. Totul în acest roman este viu, universul straniu și (încă) plin de necunoscut, facțiunile și personajele care se înfruntă în intrigi complexe și întrețesute și în primul rând Nona, personajul principal. Aceasta este dovada vie că Lawrence poate să dea viață și unui personaj feminin lipsit de malițiozitate sau de superficialitate, cu la fel de mult succes ca și atunci când creează prinți anti eroi cu caractere dubioase.
Și dacă eu mi-am dat suficient cu părerea, e timpul să-i las și pe alții. Iată ce zic cei de la Fantasy-Faction despre romanele fantasy ale lui 2018:
12. A time of Dread (Of Blood and Bone #1) – John Ggwyne – Noua serie a autorului seriei de mare succes The Faithfull and the Fallen, același univers, un secol mai târziu
11. Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan
10. Priest of Bone (War for the Rose Throne #1) – Peter McLean – Întors acasă de la război, preotul de trupă Tomas Piety descoperă că imperiul crimei pe care-l conducea i-a fost furat. Premisa e interesantă și romanul pare să apară prin toate topurile. De citit.
9. We Ride the Storm (The Reborn Empire #1) – Devin Madson – O alegere interesantă, un autor cu cinci cărți publicate pe cont propriu, toate de inspiratie orientală.
8. The Bitter Twins (The Winnowing Flame #2) – Jen Williams
7. The Poppy War (The Poppy War #1) – R.F. Kuang – Romanul scriitoarei de origine chinezească pare să fie cel mai apreciat roman de debut al anului 2018.
6. Spinning Silver – Naomi Novik – Mehhh… Dacă ai avut succes cu o reinterpretare a unui basm, ce faci? Mai reinterpretezi unul. Îți imiți până și coperta, ca să știe fanul că e la fel ca și romanul de ”succes”, chiar dacă cele două nu sunt parte dintr-o serie. He,he, știu. sunt rău, dar Novik a furat premii de la Jemisin 🙂
5. King of Assassins (The Wounded Kingdom #3) – R.J. Barker – Seria de debut a lui Barker pare să facă tot mai multă vâlvă. Primul volum zace prin bibliotecă… Cred că ar trebui să șterg praful de pe el.
4. Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence
3. Foundryside (Founders #1) – Robert Jackson Bennett
2. City of Lies (Poison Wars #1) – Sam Hawke – Un roman de debut pe tema asasinilor, doar că de această dată arma este otrava.
1. Bloody Rose (The Band #2) – Nicholas Eames – Trebuie să recunosc că am savurat în 2017 Kings of the Wyld dar i-am ignorat continuarea. Se pare că Eames a ”comis-o” din nou, de data asta și mai și. Ok, am înțeles, trebuie să o citesc și pe asta.
Dezideriu Szabo
How Long `Til Black Future Month – N.K. Jemisin – După trei premii Hugo consecutive pentru romanele aceleiași serii, este clar că N. K. Jemisin este scriitoarea de sf/fantasy a momentului. Așa că, până la apariția în cursul anului viitor a noului său roman, un fantasy contemporan de inspirație Lovecraftiană (!), aceasta a publicat un volum de povestiri care include și povestirea nominalizată la premiul Hugo The City Born Great, povestire care stă la baza noi sale trilogii despre al cărui prim roman vorbeam mai sus. Se știe, sunt cel mai mare fan al lui Jemisin așa că povestirile sale vor fi desertul lecturilor mele, cireașa de pe toate torturile literare din visurile mele de devorator de fantezie!
The Long Price Quartet (Long Price Quartet #1-4) – Daniel Abraham – Acest volum nu este o noutate ci reeditarea într-o ediție omnibus a celor patru romane ale primei serii fantasy scrisă de Daniel Abraham. Și dacă în mod normal nu aș fi semnalat o reeditare în limba engleză, de data asta o fac pentru a atrage încă odată atenția asupra acestei serii extraordinare. Trebuie să recunosc că oricât de mult mi-ar fi plăcut seria Pumnalul și Moneda, The Long Price Quartet rămâne preferata mea din rândul scrierilor lui Abraham. Ideea poemelor scrise pentru a se întrupa în ființe-concept, cu puteri demiurgice legate de toate aspectele acelui concept, precum și personajele memorabile sau intriga complexă care se întinde pe o perioadă lungă de timp fac dinThe Long Price Quartet una dintre cele mai bune serii fantasy pe care le-am citit. Poate aude și cineva pe acolo, pe la edituri…
Frăția Corbilor (The Raven Cycle #1) – Maggie Stiefvater – Aceasta este probabil cel mai bine cotat dintre romanele nou apărute și cel mai apropiat de genul fantasy, chiar dacă bate și el spre urban, dar are și acesta un mare păcat: e YA fantasy. Pe bune Nemira, din șase romane de ficțiune de diverse genuri cu care ne momiți toamna asta nu puteați să publicați măcar unul care să mă ungă la suflet? Nu o să îmi bat capul cu acest roman, e suficient să mă uit la pozele majoretelor cititoare și băgătoare de seamă de pe goodreads care îi dau cu frenezie cinci stele și leșină ca tuta la concertul cu Michael Jackson (pentru cei care trăiau pe atunci 🙂 ) ca să zic din nou pas. Așa că, dragă Nemira, buzunarul meu e închis deocamdată.
Compania Amazon a dat undă verde pentru realizarea serialului TV Roata Timpului, ecranizare a binecunoscutei serii epic fantasy scrisa de Robert Jordan (și Branderson). Serialul va fi produs de Sony Pictures Television și Amazon Studios și va fi adaptat de Rafe Judkins (Agents of SHIELD). Se lucrează deja la serial de mai bine de un an, există deja un scenariu aprobat și echipa de producție este deja selectată și cu toate că nu avem încă un termen, abia aștept să-l văd pe Rand al’Thor pe sticlă!
The Land You Never Leave (West of West #2) – Angus Watson – Angus Watson a rupt gura târgului cu seria sa dark fantasy/fantasy istoric Age of Iron amestecând magia druidică, legiunile romane și tonul grim dark. Se pare că Watson a dat lovitura din nou cu noua sa serie, sau cel puțin așa se poate deduce din recenziile entuziaste pe care le-am citit. De data aceasta autorul se inspiră din cultura amero-indiană și cea a vikingilor (!) imaginându-și o comunitate bucolică și izolată numită Oamenii Ciuperci. Aceștia se trezesc brusc invadați de inamici care vor să-i anihileze, ca urmare a unei profeții care spune că Oamenii Ciupercă vor distruge lumea. Doar o mână dintre ei reușesc să scape, urmând sfatul idiotului satului care are o viziune și îi îndeamnă să fugă cât mai departe. La vest de vest! Acum că a apărut și cel de-al doilea roman mă gândesc serios că merită încercată.
Este evident că cel mai important eveniment al verii a fost decernarea în luna august a premiilor Hugo în cadrul Worldcon-ului de la San Jose, California. Un eveniment care mi-a adus multă bucurie în suflet deoarece a confirmat (dacă mai era nevoie) că N. K. Jemisin este cel mai puternic scriitor (și folosesc genul masculin ca să nu credeți că mă refer doar la doamnele scriitoare) de science fiction și fantasy al momentului. Odată cu câștigarea premiului Hugo pentru cel mai bun roman cu The Stone Sky, Jemisin a reușit și performanța de a fi primul scriitor care a câștigat acest premiu trei ani consecutiv. Practic fiecare dintre romanele fabuloasei trilogii Pământul Sfărâmat a luat câte un Hugo, fapt ce dovedește încă odată valoarea acestei serii. Și în contextul a cea ce spuneam mai sus legat de strategiile de marketing, nu pot să nu remarc lipsa de viziune a celor de la Paladin, care nu profită de această ocazie pentru a ieși rapid pe piață cu întreaga serie, inclusiv primul roman reeditat cu o copertă care să fie la înălțimea conținutului și să atragă privirile pe raft. Știu. e urât cea ce voi spune în continuare, dar cred că cititorul român merita ca trilogia să fie achiziționată de Nemira…
Alegerea celor trei, Ținuturile Pustii (Turnul Întunecat # 2, 3) – Stephen King – Este pentru prima dată când mă bucur de o reeditare, nu numai pentru faptul că era nevoie și de o ediție paperback a celei mai complexe opere a maestrului King dar și pentru faptul că, la fel ca la toate cărțile scoase de Nemira mai nou, coperțile sunt excelente. Și dacă la ediția hardback, până la volumul patru imaginile coperților au fost ok, ultimele trei volume au coperți oribile care culminează cu aceea a ultimului volum.
King of Ashes (The Firemane Saga #1) – Raymond E. Feist – Și dacă tot vorbeam de acea generație a anilor 80-90, iată că un alt „maestru” al acelei generații lovește din nou. Este vorba despre Feist, creatorul interminabilei serii de serii de romane Riftwar Saga. Cu acest roman Feist începe o serie nouă nouță, fără nici o legătură cu universul Riftwar. Din punctul meu de vedere, Feist este unul dintre cei mai supraevaluați autori de fantasy, întâlnirea mea de acum mulți ani cu Magicianul, primul roman al mega seriei mai sus amintite s-a soldat cu un eșec total, stilul execrabil de scris violându-mi în așa hal „simțul liric” încât am dat cu ea de toți pereți. Poți să ai orice idee de idee, dacă scrii ca un copil de clasa a doua făcându-și compunerea despre vacanța de vară, pe mine m-ai pierdut.
Vremea disprețului (Seria Witcher #4) – Andrzej Sapkowski – E reconfortant să vezi că există o editură care funcționează normal în țara asta. Și chiar dacă nu m-au dat pe spate cu noutăți anul acesta, faptul că se țin de seriile începute și publică continuările cu o frecvență decentă este îmbucurător. Witcher e o serie importantă în peisajul fantasy și mă bucur să o văd la cel de-al patrulea volum, chiar dacă asta mă obligă să o reiau de unde am lăsat-o, adică de la primul volum.
Adunarea umbrelor (Culorile Magiei #2) – V. E. Schwab – Încă o dovadă în plus că afirmația de mai sus este adevărată și că Nemira funcționează așa cum trebuie. Nu am citit încă mult lăudatul roman numărul unu al seriei dar sper să o fac cât de curând, chiar dacă e vorba (din nou) de YA fantasy. Ideea mi se pare interesantă și mi-a plăcut de Schwab în Acest cântec neîmblânzit, suficient de mult încât să îmi doresc să o aud din nou povestindu-mi de această dată despre cele patru Londre.
Cei de la HarperVoayger au anunțat achiziționarea unei noi trilogi semnată de Peter V. Brett pentru o sumă cu șase cifre. Acțiunea noii trilogii se va desfășura în universul seriei Demon, la 15 ani după evenimentele din The Core. Primul roman se va intitula Prințul Deșertului și îi va avea ca protagoniști pe Olive Paper, fiul/fiica lui Jardir și al Leeshei și Darin Bales, fiul lui Arlen și al Rennei. Sincer asta explică multe dintre lucrurile care îmi ridicaseră semne de întrebare în The Core, cum ar fi motivul pentru care Brett a depus atâta efort în crearea personajului Olive, personaj care nu are nici un rol în roman, fiind la stadiul de sugar, incapabil să hăcuiască demoni, dar și de ce am avut pe parcursul romanului impresia că Brett se grăbește să termine firul narativ al seriei ca să postă trece la altceva.
Am tot stat să mă gândesc dacă Moș Martin mai merită să-mi bat gura despre el. Dar opera acestuia este o parte prea importantă a fantasyului modern ca să pot să-i ignor bișnițăraiele. Vorbeam nu de mult despre planurile celor de la HBO de a scoate noi seriale în universul Cântec de Gheață și Foc după finalizarea Urzelii Tronurilor și că primul candidat este un serial despre ascensiunea Casei Targaryen. Nici nu s-a răcit bine vestea că Martin a și anunțat că va lansa în luna noiembrie a acestui an romanul Fire&Blood care are ca subiect exact istoria Targaryenilor. Cât despre The Wind of Winter, putem să ne punem pofta în cui, sunt convins că Martin ne-a vândut dreptul de a ne bucura de acest roman înainte de finalizarea serialului pe bani grei. Mi se pare o lipsă totală de respect față de proprii cititori, un mercantilism grețos prin care Martin se %@%@ pe ei de fani pentru o căruță de bani de la HBO. Rușine…
Born to the Blade (Born to the Blade #1 – 11) – Marie Brennan, Cassandra Khaw, Malka Older, Michael Underwood – Born to the Blade este un serial literar fantasy publicat de platforma online Serial Box. Principiul este interesant, câțiva autori se reunesc și crează universul ficțional la inițiativa unui coordonator (în cazul de față Michael Underwood) și apoi se apucă de scris episoade. Cea ce mi-a atras atenția la serialul acesta, a cărei primă serie tocmai s-a finalizat este prezența printre autori a lui Marie Brennan, cunoscuta creatoare a lui Lady Trent, vestita cercetătoare a dragonilor.
A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Voi începe această rubrică cu o rectificare a unei postări de luna trecută, din dorința de a vă informa cât mai corect. A Veil of Spears a apărut doar în luna martie a acestui an. Dar fac această rectificare și fiindcă îmi este drag să vorbesc despre această serie excepțională. Și o mai fac și în speranța că pomenind-o de cât mai multe ori, poate vreun djin ascuns prin subsolurile editurilor noastre va face o minune și va aduce această serie și prin librăriile din România.
Princess of Blood (The Gods Fragments #2) – Tom Lloyd – Primul roman al acestei serii, Stranger of Tempest m-a captivat datorită unei lumi interesant construite și a unor personaje dure, complexe și credibile. Cu toate acestea, a reușit să-mi spulbere interesul în momentul în care s-a transformat într-o fugă prin Moria și dincolo de Podul Khazad Dum cu tot cu Balrogul de rigoare. E clar că toate acestea la un loc îmi dau o serie de sentimente contradictorii față de acest al doilea roman. Să-l citesc, să nu-l citesc… Și dacă mă trezesc de data asta în Lothlorien, sau doamne ferește de-a dreptul în Mordor?
Pagina cititorului de fantasy 