Concert Jurjak, Ana Coman în deschidere. Bestial





| CARVIEW |
blog de fotografie





























































Am avut norocul şi bucuria să mă număr printre invitaţii Casei Regale a României la Palatul Elisabeta, cu ocazia zilei de 10 mai. Această dată are mai multe semnificaţii, aşa că pentru detalii gugăliţi :). Eu vă propun un fotoreportaj în mai multe părţi. Să vedeţi ce n-a văzut Parisul, cu lumea aleasă, doamne cu pălărie şi bărbaţi distinşi.






Împieliţatu m-a împins în noaptea asta să merg în cimitir. A meritat. A ieşit o şedinţă foto creepy, cu imagini pe care numai acolo le poţi obţine. Acuma nu cred că au fost şi strigoi sau… Am făcut câteva fotografii şi satelitului natural al Pământului, dar sunt sigur că vor apărea o grămadă de poze cu luna plină în noaptea asta, aşa că nu mai pun şi eu. Daţi SMS la 666 şi spuneţi dacă este bine că Împieliţatu m-a pus să merg în cimitir 🙂






























Îmi e imposibil să mai spun ceva sau să mă mai gândesc şi la altceva decât la dramatica veste a pierderii unui PRIETEN. Onişor era un OM cum puţini se nasc pe pământ. Acum mi-a rămas doar amintirea lui şi poezia asta, pe care mi-a recitat-o în urmă cu peste 30 de ani. Adio, dragă Onişor!
de Ion Minulescu
lui Onişor La Circ... Un accident banal – Un acrobat, Un salt mortal Şi... Acrobatul nu s-a mai sculat... Alămurile din orchestră au tăcut, Iar clovnii din arenă au ţipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Că poate fi şi-un accident adevărat Şi-a fluierat... Zadarnic – Mortul n-a mai înviat... Păcat de el!... Era un tânăr acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus şi până jos, De care publicul se minuna, Când îl vedea-ndoit ca un inel, Sau când pe bara fixă se-nvârtea Ca o morişcă de cafea Cu balerina lângă el!... Dar balerina nu-l iubea!... Povestea lui? Hm!... Povestea mea – A mea, A ta Şi-a altora!... Acelaşi accident de circ, banal... O zi relâche, Şi-apoi, la fel, Cu-aceeaşi balerină lângă el, Alt acrobat... Alt salt mortal!... Din volumul „Strofe pentru toată lumea” 1930






de Mihai Eminescu
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

















