Nu-mi vine să cred că astăzi e luni, 19 ianuarie 2026, și este Blue Monday, adică ziua tristeții, când este o așa mare veselie în jur, încât parcă însăși melancolia a greșit adresa. A bătut la altă ușă, a intrat la alții în suflet și pe la mine n-a mai ajuns. La mine, de dimineață, … Continuă să citești 19 ianuarie

Se zice că fiecare persoană de pe fața pământului, că despre extratereștri nu se prea știe are mai multe mutre. Așa începe și povestea mea de astăzi, spusă din gură în gură, din oglindă în oglindă, pentru că eu nu am două mutre. Nu, eu am n mutre, ca într-o ecuație care nu se rezolvă … Continuă să citești n mutrele mele

Sunt o femeie aiurită. Aiurită autentic, fără efort. Nu din alegere artistică, ci dintr-un cumul de factori bine documentați: lipsă de magneziu (clar), gânduri prea multe într-un cap prea mic și o memorie care funcționează doar când are chef. Culmea supremă e că, zilnic, dar chiar zilnic, mănânc semințe de floarea-soarelui și nuci. Ronțăi disciplinat, … Continuă să citești Ronțăit disciplinat

În 2026, zodiacul nu mai funcționează pe bază de stele, ci pe bază de cinema românesc. Astrele au renunțat la strălucire și au trecut la realism dur cu buget mic, cadre lungi și replici care dor mai tare decât ar trebui. Fiecare zodie primește un rol principal într-un film românesc emblematic, nu pentru că ar … Continuă să citești Zodiacul în regie românească (2026)

Pfai, ce repede trece timpul parcă mai ieri sarmalele fierbeau pe sobă, făcând bulbuci ca niște gânduri nerăbdătoare, cozonacul se rumenea în cuptor, umplând casa cu miros de sărbătoare, iar eu, la masă, tocam carnea de vită cu o seriozitate suspectă, de parcă de asta depindea mersul lumii. Morcovul fiert și cartoful se lăsau tocați … Continuă să citești La mulți ani!

În fiecare iarnă, când frigul începe să își plimbe coatele prin aer ca un vecin indiscret care intră peste tine fără să bată, eu mă transform într-o amfibiană ratată, încercând să supraviețuiesc sezonului rece cu aceeași demnitate cu care broaștele trec peste geruri și înghețuri. Și, culmea ironiei, deși am centrală pe gaz și nu … Continuă să citești Amfibiană ratată

În anul ce vine cu pasu-i cuminte,Coboară un alb peste gânduri fierbinte,Cloud Dancer îi spune, cu nume ușor,Ca o briză ce trece prin lume în zbor. E alb de ninsoare, dar cald ca o șoaptă,Și-aduce în suflet o liniște-naltă,Un cântec de pace, de calm și răbdare,Un far peste zile cu zbateri ușoare. Pe pânza vieții, … Continuă să citești Cloud Dancer 2026

Câmpeanca, câmpul meu digital, a ajuns deja la 10 hectare. L-am deschis la nervi în 16.05.2025, când m-a apucat disperarea și-am zis că vreau blog, că altfel fac bum-poc-poc.. Ei bine, biata Câmpeancă tocmai a sărit ca o capră sprintenă peste borna de 10.000 de vizualizări. Parcă o văd cum, la anul, sare gardul spre … Continuă să citești 10.000 de vizualizări

Iaca, dragii mei, că trecu și Moș Nicolae, ca o gărgăriță grăbită peste șosetele de lână puse în fereastră. Cei care au primit ceva să fie bine primit! Cei săriți să nu se supere, dragilor, că Moșu’ e ca autobuzul 125, vine, nu vine, poate anulează cursa, poate doar trece fără să oprească. Mai poate … Continuă să citești Unde-i Moșu’?

Hei, dragii mei, doar mâine nu-i poimâine și vreau să știu dacă ați pregătit ghetele?Că ghetuțele de Moș Nicolae nu-s simple încălțări, ci ele sunt ca niște porți fermecate prin care copilăria se strecoară înapoi în prezent. Pe vremuri, să mă scuzați, dar așa începe orice poveste adevărată, lustruirea ghetelor era un ceremonial de toată … Continuă să citești Ghetuțe în Așteptare