2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea.
Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din faţa parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate şi provoavă demisia
primului-ministru şi a  membrilor guvernului în bloc. Continuă situaţia economică nefavorabilă.
Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către GB şi Olanda de plată fiind suma de 3.500 de
milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să le plătească  lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% interese.
2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca această lege sa fie supusă  referendumului.

În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi  anunţă că se va consulta poporul.
La referendumul, organizat în luna martie  93% din voturi au fost împotriva acestei legi.
Pentru toate acestea, guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei.
Începe arestarea  mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toto bancherii
implicati, pleacă din ţară.În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie
care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curentă, o copie a constituţiei daneze.
Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică ,
din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar  să fie majori şi sa aibă sprijinul a 30 de persoane.
Adunarea constituţională  începe activitatea în februarie 2011 prezintă un proiect de constituţie bazată
pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.
Noua constitutie trebuie să fie aprobată de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după
alegerile legislative.