Impatimita de carti, naufragiata in contabilitate, ingros randurile „rotitelor” dintr-o multinationala.

Visul meu : sa am o librarie, in care oameni sa se simta ca acasa, sa se piarda cu orele si sa nu le mai vina sa plece.

Mi-e frica: sa nu devin „contabil”.

II admir: pe oamenii care nu au indoieli.

Mi-e dor: de visele pierdute pe drum.

Edit  (dupa vreo 9 luni): Imi vine sa rad de ce am scris acum cateva luni. Nu sunt nici „impatimita”, nici „naufragiata”.

Sunt doar un om care cauta.