Niciodata marea literatura n-a fost atat de amuzanta.
Pornind de la William Shakespeare si ajungand pana la Thomas Pynchon, Viata secreta a marilor scriitori ne prezinta o serie de portrete scandaloase si necenzurate ale scriitorilor celebri, incercand sa abordeze toate intrebarile dificile pe care profesorii de liceu se tem sa le puna: Care-i treaba cu Lewis Carroll si fetitele? E adevarat ca J. D. Salinger isi bea propria urina? Cu cate femei ‒ si barbati – s-a culcat, de fapt, Lord Byron? Si cum se face ca lui Mark Twain nu-i placeau copiii?
Recenzie:
Cu un titlu ce a determinat cel puțin un profesor de literatură să-și dea ochii peste cap, Viaţa secretă a marilor scriitori ne propune o versiune necenzurată a istoriei literare, completată cu anecdote, mărturii și secrete din viața celor mai strălucite minți artistice din toate timpurile. Robert Schnakenberg dezminte încă de la început mitul conform căruia geniile literare au dus o viață austeră, lipsită de controverse, dimpotrivă, autorul promite să dezvăluie informații incomode spre încântarea amatorilor de senzațional. La prima vedere, cartea se prezintă ca un fel de „revistă deghizată” în sensul în care biografia fiecărui scriitor este însoțită de câteva articole de „ziar” uneori satirice, alteori dramatizate pentru a capta atenția cititorilor. Dacă v-ați întrebat vreodată cum integrează scriitorii experiența personală în operă, veți fi intrigați să descoperiți că sursele de inspirație sunt dintre cele mai neașteptate. Cartea lui Schnakenberg practic „cartografiază” viața a 41 mari scriitori – în mod cronologic, de la Shakespeare până la Thomas Pynchon. Dacă nume precum Hemingway, Sartre și Kafka nu mai necesită nicio introducere, nu toți cititorii sunt familiarizați cu Toni Morrison, Carson McCullers sau William Burroughs și operele lor- pentru cititorii aflați în căutarea de noi recomandări literare, cartea aceasta va fi o adevărată comoară. Construit ca o enciclopedie cu informații triviale și ilustrații în culori vii, acest ghid practic de a înțelege mecanismele complicate ale minții de scriitor scoate la lumină o mulțime de detalii surprinzătoare despre titanii literaturii mondiale. De exemplu, știați că Mark Twain a început să fumeze la vârsta de 8 ani și până la finalul vieții a fumat peste douăzeci de țigări pe zi? Sau că J.R.R. Tolkien a inventat paisprezece limbi diferite, fiecare cu propriul alfabet? Vă imaginați că Sylvia Plath avea un IQ de geniu – 166? Cartea surprinde totodată nevrozele și fobiile ce au influențat scrierile a zeci de prozatori și poeți – Emily Dickinson, ale cărei poeme de dragoste evocă o puternică admirație pentru o ființă necunoscută, a decis să trăiască complet izolată, vorbind cu prietenii și familia din spatele unei uși închise, aparent din cauza unei traume în dragoste.
Rămâne la latitudinea cititorului dacă alege să valorifice cunoştinţele literare sau blamează cartea pentru că dezonorează memoria scriitorilor consacrați. Un neajuns în redactarea cărții mi s-a părut lipsa obiectivității – autorul este cât se poate de subiectiv când vine vorba de convingerile sale asupra evenimentelor povestite (asta deși încurajează cititorii să își formeze propria opinie). Și pe alocuri sursele citate nu sunt tocmai demne de încredere (bloguri despre teorii ale conspirației) sau și mai rău, lipsesc cu desăvârșire. Poate că încercarea de a transforma fiecare conflict minor din lumea literară într-o poveste senzațională, nu a fost cea mai inspirată abordare pentru Schnakenberg. Oricum ar fi, cartea este ușor de citit – o puteți răsfoi în autobuz sau puteți să treceți direct la autorul preferat și să vă minunați de toate aceste detalii obscure pe care cu siguranță le veți împărtăși cândva prietenilor: „Hei, ați auzit că Maria tocmai s-a logodit? Ce nebunie! Edgar Allen Poe s-a însurat la 27 de ani, cu verișoara lui de 13 ani.” Bine, poate că nu este cel mai bun exemplu și nu vă recomand să-l aduceți pe Poe în discuție la o petrecere, dar cartea demonstrează că fiecare om are defectele sale și este recomandat să judecăm opera, nu persoana. Vă pot sfătui să vă păstrați mintea deschisă și să tratați indexul cărții ca pe o listă de lecturi obligatorii, pentru că în principiu acesta este scopul întregii colecții- de a reintroduce operele clasice unei noi generații de cititori. Selectați autorii de care sunteți interesați și faceți propriile cercetări- există câte ceva pentru fiecare, fie că sunteți adepții poeziei, ai romanelor experimentale, criptice sau din contră, vă pasionează poveștile de dragoste. Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie și voi o puteți achiziționa online din categoria cărți beletristică. Multumesc pentru lectură și spor la citit!
Scor: 4/5
ca fetele au toaleta separata de cea a baietilor. Singurele prietene ale acestei fete sunt o ultra-feminista, o tipa despre care umbla vorba ca ar fi „usoara” si o acordeonista cam batuta in cap. Nici baietii nu sunt mai prejos, incepand cu Thomas, care incearca sa se specializezez in ragaitul pe muzica, si continuand cu Will, un idiot vesnic incruntat si ingamfat, la care Francesca se gandeste mai tot timpul. Apoi mai este si mama Francescai, care mereu are impresia ca stie ce este mai bine pentru fata ei, pana cand intra subit intr-o depresie acuta, lasand-o pe Francesca singura, deznadajduita si fara cea mai mica idee despre cine este cu adevarat. Deopotriva amuzanta, emotionanta si imposibil de lasat din mana, „Salvand-o pe Francesca” este povestea unei fete care trebuie sa-si gaseasca puterea pentru a-si salva familia, viata sociala si, cel mai greu, pe sine.
italiană se contopește cu traiul într-un mare oraș australian. De fapt, bunica Francescăi organizează un cerc săptămânal de rugăciune și acolo îl întâlnește fata pe William Trombal, pe care inițial îl consideră un idiot notoriu. Relația cu Trombal complică și mai mult situația tinerei: acesta se află în ultimul an de liceu și urmează să părăsească orașul natal și implicit urmează să o părăsească pe Francesca. Nu este o relație perfectă și uneori cei doi nu își vorbesc cu zilele pentru că nu știu să își exprime sentimentele, dar în cel mai bun caz stângăcia tinerilor vă va aduce zâmbetul pe buze. Proza Melinei Marchetta este sinceră, dramatică și plină de speranță – Francesca este un personaj în care fiecare dintre noi se poate identifica și putem urma exemplul ei pentru a face față provocărilor. În schimb, un punct slab al cărții este tendința autoarei de a lega depresia de un anumit eveniment din viața Miei, ca și cum odată depășită trauma, femeia scapă de depresie, fără medicamente sau consiliere psihologică, ceea ce nu este deloc realistic. Aș fi preferat un cu totul alt final, dar poate că asta este doar opinia mea. În rest, vă mărturisesc că am devorat cartea în câteva zile în ciuda subiectului sensibil și în viitor nu voi ezita să cumpăr alte romane scrise de autoare, în special datorită tehnicii narative căreia îmi este greu să îi găsesc defecte. Dacă vă doriți să citiți cartea, o puteți cumpăra cu un simplu click 
Al treilea volum al Trilogiei Constelatii, bestseller New York Times;
un final adecvat)- consider că prima jumătate a poveștii nu evoluează destul de rapid în comparație cu alte momente ale narațiunii. Pe Sofia Quinn, tânăra carismatică care caută să-și răzbune tătăl și Gideon Marchant, hackerul genial supranumit „Valetul de Inimă Roșie” i-am cunoscut deja în Fărâme de șoapte și dacă fiecare cuplu din serie a avut la dispoziție un întreg roman să își dezvolte relația, cei doi sunt oarecum dezavantajați de structura cărții. Este nevoie doar de căteva capitole pentru ca aceștia să renunțe definitiv la suspiciuni și să se regrupeze într-o echipă, ceea ce nu pare extrem de credibil. În plus, cei doi nu se încred unul într-altul până aproape de final, dar cu toate asta își doresc o relație, fiind o situație deja confuză. Fiecare personaj acționează din propriile convingeri și este interesant să privești cum relațiile sunt afectate de motivații ascunse, deși toți sunt determinați să pună capăt crimelor comise de Roderick LaRoux. 
am terminat lectura și am uitat unele conexiuni dintre acestea. Cea de-a doua jumătate a romanului poate fi considerată o reuniune de familie, unde toate conflictele secundare se sting în anticiparea marelui final și toate personajele noastre preferate contribuie la demascarea conspirației ființelor-șoptitoare. Așa cum știți deja, seria nu dezamăgește niciodată când vine vorba de neprevăzut – și acest ultim capitol al trilogiei vă pregătește o surpriză, una pe care nu ați fi putut-o anticipa. Îmi este greu să mă despart de personajele create de 
În „Inimi chimice”, Krystal Sutherland se adresează noii generații cu mult umor și ingeniozitate, oferindu-ne personaje tridimensionale și o perspectivă dinamizată asupra iubirii adolescentine tragice. Dacă tot suntem obișnuiți cu iubirea idealizată în limitele realismului, cu îndrăgostiții care își mărturisesc sentimentele sub lumina palidă a lunii, să vedem partea aceasta întunecată, inestetică a iubirii este categoric reconfortant. Autoarea creează așadar o alternativă la poveștile de dragoste cu care ne-am obișnuit: cine spune că, pentru a fi memorabilă, iubirea trebuie să fie împărtășită sau eternă? Henry Page își împarte ultimul an de liceu între timpul petrecut cu prietenii săi, Lola și Murray, și selecția articolelor pentru ziarul școlii, unde este desemnat redactor-șef. O relație spontană nu se regăsește pe lista lui de priorități, dar Henry nu anticipează apariția misterioasei Grace Town. Grace, cu toate obiceiurile ei lipsite de sens și cu o ușoară indiferență față de micile controverse ale vieții de liceu, este un personaj atipic pentru literatura Young Adult. M-a intrigat modul cum eroina poate fi vulnerabilă și îndurerată, dar în același timp emană siguranță de sine în relațiile cu cei din jur. Henry este o persoană foarte sociabilă și se bucură de o oarecare popularitate în liceu, în timp ce fata se autoizolează. Sacrificiile pe care Henry este dispus să le facă pentru a o cunoaște pe Garce capturează perfect entuziasmul specific primei iubiri. Din partea prietenilor lui Henry, vă puteți aștepta la mult umor și ironie, dar și scurte conflicte și dezamăgiri ca în orice prietenie. Lola este probabil cel mai rațional personaj din carte, ea va încerca să-l aducă cu picioarele pe pământ pe Henry și intervine atunci când misterul ce înconjoară viața lui Grace începe să îl bântuie pe tânăr până când acesta nu se mai poate concenta la nicio altă activitate. Sadie, sora lui Henry, savant genial și copilul problemă al familiei, este fără îndoială personajul meu preferat din carte, în timp ce Murray, deși extrem de simpatic, mi s-a părut destul de stereotipizat, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă autoarea a întâlnit vreodată un australian (și da, se pare că este originară din Australia). La fel ca prietenul său, și Murray are parte de o dramă sentimentală, dar niciuna nu eclipsează suferința lui Grace. Grace este captivă într-o relație din trecut, genul acela de iubire pe care o întâlnești o dată în viață și pe care nu o vei putea înlocui vreodată. Cât de greu este sa concurezi cu o astfel de iubire, stiind ca vei fi intotdeauna a doua opțiune? Aceasta este întrebarea care îl va chinui pe Henry pe parcursul romanului. Echilibrul vieții lui Grace este fragil și pare să se deterioreze rapid, iar singurul care o poate salva pe fată din acest purgatoriu este tocmai băiatul pe care ea îl refuză.
înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete,
Toate povestirile reunite in acest volum sunt legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul patrunzator si poetic al scriitorului urmareste destinele unor oameni condusi in acelasi timp de speranta si disperare, cutremurul fiind un ecou al trecutului de mult ingropat. Astfel, Satsuki isi uraste fostul iubit care, cu treizeci de ani in urma, ii distrusese visul de a avea copii. Oare dorinta ei de razbunare a provocat cutremurul? Junpei s-a instrainat de parintii lui care locuiesc in Kobe, iar micuta Sara are cosmaruri in care „nenea Cutremur” incearca sa o bage intr-o cutie. Miyake si-a parasit familia si aprinde focuri pe plaja. Katagiri se intoarce acasa, unde il asteapta o broasca uriasa, ce are o misiune speciala: sa salveze Tokio de o rama imensa care, cind se-nfurie, face pamantul sa se cutremure; acum, rama e furioasa…
putea fi tatăl său biologic și sfârșește prin a dansa până la epuizare pe un teren abandonat. Situațiile sunt neobișnuite și uneori de-a dreptul absurde, cutremurul fiind doar un pretext, un catalizator care grăbește anumite evenimente,dar nu le avansează într-atât încât să schimbe cursul destinelor protagoniștilor. Ceea ce era inevitabil să se întâmple, se întâmplă oricum. Este adevărat că în prima povestire, soția îl părăsește pe Komura în urma cutremurului, că evenimentul nefericit declanșează ceva în ea, dar ea nu a locuit niciodată în Kobe și nu cunoaște pe nimeni din regiune, întreaga situație devenind și mai confuză. Finalul povestirii, schimbul de replici dintre soțul dezorientat și tânăra excentrică întâlnită în Hokkaido, denotă o alegere arbitrară de a lăsa lucrurile să își urmeze cursul firesc („Ce zici,începi să te simți departe?” (…) „Mă simt chiar foarte departe” (…) „Dar ești de-abia la început.„) Cred că scriitorul a vrut să ilustreze cât de obscură e ființa umană: pe de-o parte există tendința de a te detașa de suferință, dar drumul spre vindecare nu este (și nu ar trebui să fie) ușor. 
Menționez că acesta este cel de-al patrulea roman de
insa, se muta cu totii in California pentru a-si vinde brazii. Asa ca Sierra traieste, practic, in doua lumi, unde are doua vieti diferite. Si in oricare din ele ii este, inevitabil, dor de cealalta. Pana de acest Craciun, cand Sierra face cunostinta cu Caleb. Reputatia lui Caleb nu e aceea a unui baiat model: cu ani in urma a facut o greseala ingrozitoare pe care o tot ispaseste de atunci. Sierra poate trece insa peste trecutul lui si se hotaraste sa il ajute pentru a-si dobandi iertarea. Dar, atunci cand se trezesc inconjurati de neinţelegere, dezaprobare si suspiciuni, Caleb si Sierra incep sa se intrebe daca, intr‑adevar, asa cum se spune, dragostea chiar iti este de ajuns pentru a depasi orice obstacol…
cană de ciocolată caldă. Proza lui 
pentru a atinge un ideal comun. Într-o anumită măsură,cartea este despre reinventare: din încercările lui Caleb de a-și reconstrui familia, Sierra învață să prețuiască mai mult relația de înceredere pe care o are cu proprii părinți. În afară de prietena Sierrei, Heather, celelalte personaje sunt construite destul de sumar. Dacă de cele mai multe ori Caleb se străduiește să vadă aspectele pozitive ale fiecărei persoane, Sierra este cea scoate la suprafață optimismul din oameni prin căldura și sinceritatea de care dă dovadă. Încă de când eram foarte mic, mă fascinează ideea de Crăciun cu tot ce include această sărbătoare; mă bucur, în special, că autorul a reușit să redea valoarea sentimentală a tradițiilor moderne, fără a le omite pe cele vechi. Poate că astăzi Crăciunul ține mai mult de partea comercială,dar bucuria de a dărui este principalul motivul pentru care ar trebui să așteptăm cu nerăbdare Crăciunul. 
”Lumina iubirii” ne oferă așadar un exemplu de reinventare, frumoasa idilă dintre Sierra și Caleb fiind dezvoltată pentru a ilustra combaterea prejudecăților. Consider că în spatele nesiguranței și a temerilor noastre se ascunde de fapt nevoia de a fi acceptați și dacă suntem dispuși să evităm zvonurile, este posibil să descoperim persoane speciale pe care altminteri le-am fi ignorat. În orice caz, m-am convins de stilul narativ al autorului și mă pot vedea scriind recenzii și pentru viitoarele sale romane. Cărții a trebuit să-i acord patru stele pentru că, așa cum am tot repetat pe blog, romanele de dragoste sunt foarte previzibile. Puteți achiziționa cartea online din categoria 
Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupata acum de republica, o natiune mereu pe picior de razboi cu vecinii sai. June si Day sunt doi adolescenti care vin din medii radical diferite. Nascuta intr-o familie republicana bogata, June se pregateste pentru o cariera de succes in armata. O imensa conspiratie face ca destinul ei sa se intersecteze cu acela al lui Day, cel mai cautat infractor din republica. 
Începând cu Divergent și încheind cu Legenda, mi-am format o imagine destul de clară în legătură cu 
„Uite-aşa o pierzi” este o carte care m-a pus în dificultate; am pornit de la ideea că am de-a face cu o lectură ușoară, comică și puțin controversată, având în vedere că personajul principal, Yunior, prezintă imaginea streotipică a dominicanului infidel pe care am tot întâlnit-o în filme și seriale. Primul capitol aproape că-mi confirma bănuielile, dar romanul are un farmec aparte,ceva ca o vrajă care nu îți permite să te oprești din citit. Mi-au trebuit așadar trei capitole ca să înțeleg mesajul autorului (ascuns cu subtilitate în spatele greșelilor făcute de Yunior) și încă unul, cel de-al patrulea, ca să ajung să îndrăgesc cartea în forma ei noncomformistă. Dacă în majoritatea povestirilor întâlnim evenimente ce au culminat viața lui Yunior (sosirea în America,relațiile din adolescență, boala fratelui său, pierderea marilor „războaie” ale iubirii), în cea de-a patra distingem o problemă socială și anume greutățile pe care trebuie să le înfrunte imigranții pentru a-și câștiga traiul într-o țară capitalistă. “Otravida, Otravez” este singurul capitol din carte care nu îl vizează în mod direct pe Yunior, ci redă povestea de viață a unei simple femei dominicane, bucuriile și suferințele ei de zi cu zi, iubirea pe care i-o poartă unui bărbat divorțat și teama că acesta se va întoarce la soția și copiii lui. Poate cel mai complex personaj din întreaga narațiune, femeia aceasta misterioasă m-a fascinat întocmai pentru că ea nu ar fi trebuit să fie acolo – povestea în sine pare a fi nelalocul ei printre amintirile lui Yunior. Așa că m-am gândit: de ce autorul a simțit nevoia să includă și acest personaj în carte? Ce conexiuni există între Yunior și femeia misterioasă? Inițial am presupus că ar fi vorba de una dintre fostele iubite, dar după cercetări serioase pe internet, am descoperit că ea nu a făcut niciodată parte din viața protagonistului și totuși i-a schimbat percepția asupra lumii pentru totdeauna. Nu vă pot dezvălui identitatea personajului, dar am insistat asupra acestui episod pentru că odată ce am descifrat misterul lui Díaz am realizat cât de departe de adevăr am fost în așteptările mele. Nu este doar o lectură ușoară,de amuzament; poate că așa este percepută la prima vedere,dar există o profunzime nebănuită în cuvintele lui Yunior. Poți alege să vezi infidelitățile, incapacitatea de a se dedica unei singure femei și excesele sau poți vedea evenimentele care l-au împins spre problemele de relaționare. Vinovat sau victimă, Yunior are întradevăr defectele lui, dar faptul că în final încearcă să fie o persoană mai bună dovedește că nu este chiar un caz pierdut, ci ar putea fi „excepția” de la regulă. Nu știu dacă prontagonistul a fost inspirat din experiența de viață a autorului,dar cred că ar fi mai bine să nu aflu.
putea reprezenta obiectiv societatea, tradițiile și așa mai departe, dar întotdeauna mă bucur să descopăr mici frânturi din istoria și obiceiurile unei culturi prin intermediul 
Devoratorul de cărți 