EL: „Nici nu se putea să fie altfel. Că atunci n-aș fi putut să fiu nici eu”

Știu că diminețile nu vor mai fi niciodată reci, nici măcar cele de februarie. Știu ce temeri ascunzi la o simplă atingere. Știu când orgoliu ți-este rănit, când ai emoții și când ești mândru. Toate astea am început să le simt într-o dimineață și de atunci trăirile-mi sunt la dublu.

Ciudat este că, de un an și ceva încoace, nu reușesc să simt doar pentru mine. Îmi intuiești orice gând și cu toate astea reușesc să te surprind. Cum faci asta? Nu, nu-mi spune. Știam de la cineva că fericirea nu se chestioneză. O ai și gata.

Și nu, nu suntem dependenți de dimineți. Ele sunt dependente de noi, ele ne așteaptă să zâmbim și să ne atingem simultan. Ele ne vor.

Am o dimineață preferată. E lungă. E dimineața noastră de un an încoace. Știi că nu suntem speciali? Știi că toți cei ce se iubesc au diminețile lor? Sunt sigură de asta, sunt sigură că pentru noi ar fi anoste și grele.

Noi avem o dimineță triplă, una nouă în fiecare zi, una care ne reinventeză mereu. A ta, a mea, a noastră…

Am tot auzit chestia asta. Damn it, am și trăit-o pe pielea mea. „Nu sunt pregătitul” ăsta te lovește în moalele capului când ți-este lumea mai dragă. Și te omoară cu totul când vezi nepregătitul în cauză cu o gagică de mână, la nici două săptămâni după ce iți dădea explicații de ce nu poate să-și ia un angajament față de tine.

Personal, nu știu dacă am fost vreodată pregătită pentru vreo relație. Toate au venit când mă așteptam mai puțin și după ce am spus multor alții că n-am cum să intru într-o relație tocmai atunci.

Nu știu ce înseamnă pentru bărbați replica asta, dar știu foarte bine ce înseamnă pentru femei. „Nu sunt pregătită pentru o relație” semnifică, în mod foarte clar, „Nu te vreau pe termen lung pentru că nu ești ceea ce-mi doresc.”

Pentru mine nu există nici bărbatul “Nu știu ce vreau”, la fel cum nu există nici bărbatul “Nu e momentul potrivit”. Când un bărbat te vrea cu adevărat și nu numai pentru o noapte va face ceva în privința asta. De fapt, ei își dau toată silința și dacă este numai pentru o noapte, nu? Cel puțin așa ar trebui să fie un bărbat: luptător și hotărât. Așa e cel de lângă mine și așa trebuie să fie toți, altfel nu i-am mai numi bărbați.

Deci ce trebuie să facă femeile? Să creadă când un bărbat le spune că nu sunt în stare să aibă o relație serioasă, care implică monogamie și respect? Sau să înțeleagă că nu sunt ceea ce-și doresc lângă ei.

Eu pot doar să garantez că pentru o femeie „Nu sunt pregătită pentru ceva serios” înseamnă „Fuck, your not the one I am waiting for”.

Am sau n-am dreptate?

Editare ulterioară!
Sursa articolului: o ieșire cu patru fete la înghețată

De ce pe adulţi îi deranjează o grămadă de lucruri?

Ăsta e unul din motivele pentru care vreau să fiu copil. Să nu mă deranjeze nici un anotimp, să alerg toată ziua şi să nu obosesc. Şi apropo, eu nu ţin minte să fi ştiut ce e ăla stres acum câţiva ani.

E pe la 1.82 şi se îmbracă „fancy”. Nu are o tunsoare omogenă niciodată. Nu că nu i-ar sta bine, doar că stilul este punctul său forte.

E arogant şi miştocar sau cel puţin asta doreşte să arate. Nu-i iese tot timpul. Prietenii susţin că devine enervant cu ironiile, de la un anumit punct. Trăieşte pentru popularitate şi e genul de „mor femeile după el”. Despre gagicile lui Andrei vom vorbi, stai liniştit.

Orice se întâmplă pe lumea asta Andrei ştie. Şi nu numai că ştie, dar îţi şi arată vehement asta. O discuţie cu el e ceva de genu’ ăsta: ” Da stai bă frate să-ţi spun, că am fost eu acolo” şi ajungi la concluzia că tot tu eşti un fraier şi că nu ştiai nimic.

Să ne înţelegem, el pe pizdos şi nu stă la discuţii. El ştie cum stă treaba şi îşi bagă picioarele şi p*** în toţi. Nici măcar nu-i pasă că are doar 20 de ani.

Să nu uit de „femeile” lui. Are vreo două: una e cu el la facultate şi alta la liceu. Da, normal că nu ştiu una de alta.
Despre viaţa lui sexuală, despre care tovarăşii lui au uneori impresia că este pseudosexuală, îţi va spune chiar el în urmatoarele episoade. Şi să nu ai cumva impresia că voi vorbi eu, va fi chiar el, Andrei, care iţi va povesti cum „i-a dat la gagica aia bună” pe care a dus-o acasă din club. Va rămâne problema ta dacă vei crede sau nu în existenţa tipei din club. Pentru el toate femeile sunt curve şi nu va iubi niciodata (jur că nu-l voi indragosti de nimeni).

Are maşina, dacă asta vrei să ştii, da stă în cămin că acolo sunt pi***le.

Când vine vorba de a-şi ajuta tovarăşii se trage mereu pe cur şi „are oameni care fac treaba pentru el”.
Marele lui noroc este că are ceva bani de acasă, că altfel era îmbrăcat cu tricouri branduite pe piept.

De dus, îl duce capu’, da’ nu se oboseşte să gândească pentru că, după cum spuneam „are oameni care să facă asta pentru el”.

Îl recunoşti? Eu îl văd şi acum. E în capătul holului, stă la ţigară şi se ia de gagicile care merg la toaletă sau la duş ( „Păpuşe, ai grijă să nu-ţi cadă prosopul!”).

P.S O limonadă te rog!

Poate mult mai bună la corp decât frumoasă la faţă. În ansamblu o fată frumuşică şi o prezenţă tare plăcută, în ciuda stării ei interioare de confuzie. Refuză să se machieze în timpul zile considerând că îi ajunge „masca” pe care şi-a aşezat-o pe chip şi pe suflet cu un an în urmă (poveste care merită episodul ei).

Crede cu încăpăţânare că fiecare om are petecul său. Dar în acelaşi timp este conştientă că unii oameni sunt de căcat.

Işi doreşte să aibă 25 de ani pentru că, în planurile ei, atunci va avea fii împlinită din toate punctele de vedere. Pentru ea, toate punctele de vedere sunt domeniile horoscopului (dragoste, job, sănătate). Binînţeles că nu nu sunt singurele lucruri pe care le doreşte cu ardoare până la 25 de ani. Vrea prieteni, bani, să arate bine tot timpul, să aibă cel mai mişto job din toată lumea asta. Vrea totul şi ştie că până la urma le va avea pe toate. Şi mai mult de atât, le vrea pe toate în acelaşi timp.

Dacă e să o spun pe „aia dreaptă” nu prea are treabă cu realitatea. Cu toate că visele ei sunt rezonabile pentru o tipă la 20 de ani.

Nu cred că o voi „realiza” pâna la 25 de ani. Nu de alta, dar nu genul de femeie care calcă peste cadavre pentru a ajunge sus. Deasemenea nu crede că în dragoste ca şi în razboi totul este permis.
Iubeşte atât de mult oamenii încât ar prefera să sufere ca un câine atâta timp cât cei dragi sunt fericiti.

Are prieten, nu are, ba are, ba nu are. Şi e vorba de acelşi bărbat în care creşte sufletul când se simte iubit de Gloria. Adică tot timpul, chiar dacă el vrea să ia parte doar la frânturi din viaţa ei.

Nu a avut fiţe în toată viaţa ei. Nu s-a dat în lături de la a ajuta pe oricine şi a avut mult de pierdut cu asta.

Va pierde în continuare pentru că bunătatea nu ţine maturitate. Aş vrea să înveţe să facă o selecţie în rândul oamenilor pe care consideră că merita să-i ajute.

S-a săturat până peste cap să nu poată avea o relaţie serioasă doar pentru că un bărbat nu vrea o femeie mai inteligentă lângă el.
Ştie că îşi inhibă „iubitul”, dar nu îşi dă seama că ăsta este principalul motiv pentru care nu o vrea decât în pat.

Are părinţi destul de ok, dar pragmatismul lor nu o ajută prea mult în acest moment. A avut parte de o viaţă de liceu poate mult prea mişto şi de aceea viaţa de studentă nu o mulţumeşte prea tare. Oricum nu e genul de gagică care să stea prin cluburi alcoolizată şi nici nu este super fană a aventurilor de o noapte. Cu atât mai mult pentru că are un „iubit” care ” Mă iubeşte el, dar acum vrea să-şi trăiască studenţia şi să cunoască şi alte experienţe sexuale”.

La fel ca Veronica, Gloria are potenţial să reuşească. Oare dacă cele două s-ar întâlni ar evolua? Sau s-ar menţine într-o stare ruptă de realitate?

Pe prietena lui Cristian o voi lăsa deoparte deocamdată (oricum este plecată momentan în vacanţa de vară la părinţii ei în Moldova).

Băiat mai puţin deştept şi mai puţin descurcăreţ, Cristian s-a născut într-o familie care nu s-a dat nici o dată la o parte din faţa muncii, indiferent de care ar fi fost ea (cinstită sau mai puţin cinstită). Drept urmare băiatul se va alege cu o moştenire reprezentând trei magazine alimentare de cartier şi un Peugeot (gen dric- ştii tu, modelul ăla combi). Şi bineînţeles cu o mândrie de apartament (2 camere, etaj 4 din 4, 45 de metrii pătraţi) situat într-un minunat cartier de blocuri ceauşiste, nu prea departe de centru.

Părinţii lui, oameni iubitori şi sinceri (în majoritatea situaţiilor) au făcut tot posibilul pentru ca odorul să meargă la facultate. La facultate, unde băiatul, poate puţin prea slab de îngeri, a luat-o pe calea „pierzaniei” şi nu mai doreşte nimic din avuţia agonisită de ai lui. Doreşte o afacere a lui pe care să o gestioneze cu prietenii cei mai buni cât mai departe de casă.

Cristian nu a iubit pănă acum pe nimeni (mă refer aici la persoane de sex opus), iar faptul că avea o prietenă cu care locuiese se datora nevoii sale acerbe de sex. Băiat uşor influenţabil, viitor bărbat uşor de manipulat, Cristian s-a luptat să-şi facă un nume în căminul studenţesc în care a locuit în primul an de facultate.

Relativ rezistent la bătura, fumeză de o jumătate de an doar Marlboro („ţigări pentru bărbaţi adevăraţi”, aflase el de la un coleg). Nu a mai plâns începând cu vârsta de 15 ani.

Se îmbracă ca un „minimalist” (aşa-i spuneau foştii colegi de liceu, rămaşi în oraşul de baştină) şi îşi returneză pantofii la magazin după vreo două luni de purtări (pe motivul că nu era mulţumit de produs).

Fizicul? Normal, cu niţică „burtică” de la bere (dar o va da el jos la sală cu băieţii). Oricum nu asta contează, îşi spune el. Importantă este „şmecheria”, pe care e consideră că o are din plin.

Nu vreau să îi creez mari probleme în blogserialul ăsta, dar nu este genul meu de bărbat şi s-ar putea să-l miştocăresc în unele episoade.
Singura lui scăpare de la moarte ar fi să nu se dea la nici una din gagicile din peisaj (alea care îmi plac mie).

Repet, dacă ai ratat episodul pilot – Cristian, voi pregăti cât de curând o descriere mai scurtă.

Veronica – o gagică poate prea visătoare. A terminat facultatea (o specializare prea puţin plăcută, dar a făcut-o pentru ca să nu plece “afară” la facultate). A rămas în România pentru că avea parte de marea dragoste din liceu. Care evident s-a terminat la scurt timp după intratea pe holurile Universităţii (dar asta este o poveste pe mai multe episoade).

Să revenim la ea, ca om, ca femeie. Arată bine, are un păr minunat şi un zâmbet care îţi ia ochii. Cu toate astea râvneşte la un corp filiform (pe care nu prea il are). Să ne înţelegem, nu este grasă, dar nici trasă prin inel. Ştii tu, aripiroare, fund puţin mai măricel etc.

Gagica are bani de acasă şi va avea mereu pentru ca este mezina familiei şi a’ ei au de unde. De obicei cheltuie aiurea, dar nu se mândreşte cu avuţia.

Posedă maşină care o transportă între “probleme” de acasă şi “problemele” din oraşul în care locuieşte.
O fată tare deşteapta, dar cu numeroase neajunsuri când vine vorba de a se încrede în oameni. Cuvântul care ar caracteriza relaţiile ei din ultimii ani (şi nu numai cele intime şi amoroase) este “Ţapă”.

Fiind zodie de aer, analizează tot, dar absolut tot. Nu cred că această înclinaţie spre despicarea firului în enşpe mii se datorează zodiei, dar asta este scuza pe care o foloseşte ea. Pentu ea moneda nu are două feţe ci e îngropată în muchii şi şenţuleţe care trebuie (obligatoriu!!!) studiate înainte de a lua decizia… proastă (evident).

De suflet ce să mai vorbesc? E mare, enorm, gigantic. Poate de aia încape atâta suferinţă în el.

Job nu are momentan şi nici nu a avut vreodată. “Problemele” îi ocupă tot timpul şi nu se poate concentra la altceva. Defapt nici nu ar ştii de unde să începă. Nu că nu ar ajuta-o părinţii, dar imboldul lipseşte cu desăvârşire. Relaţia cu părinţii e un subiect de vreo şase, şapte episoade.

Se vrea luptătoare, dar mai are de învăţat! Vrea să iubească, ea crede că ştie şi poate, dar ai să vezi că are deficienţe mari la acest capitol.

Dacă ai ratat ”episodul Pilot – Veronica” îi vei găsi profilul prezentat mai scurt căt de curând.

Personajele vor fi generice. Poate cu puţină personalitate furată de la oamenii din jurul meu. Va fii un mix de personalităţi, acţiuni, temperamente. Deci nu încerca să descoperi un personaj real în nici unul dintre viitoarele episoade.

Nu o sa fie un blog incisiv. Nu o sa fie un blog critic şi nici măcar nu o sa-l nişez. Promit!

Până azi am fost nevoită să iau multe decizii, să fac mişcări într-o anumita direcţie.  La fel ca tine, nu? Până la urmă despre asta vreau să scriu. Despre decizii. Nesiguranţe. Relaţii. Prietenii. Eşecuri. Iubiri.

Ştiu că va suna ciudat ceea ce am să-ţi spun acum, dar pe cuvânt că nu doresc nici să ştiu cu cine voi vorbi (binînţeles dacă tu doreşti sa imi spui, nu mă voi opune). Ştiu că legăturile se crează când ştii cu cine ai de a face, dar personal, nu doresc neapărat să fac networking aici.

Nu, nu le ştiu pe toate. Tocmai de aceea scriu aici. Vreau să aflu, să învăţ, să discut.

Ca să fim lămuriţi de la început te anunţ că toate personajele din acest serial sunt pur ficţionale. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.