Gara de Nord Timişoara, într-o dimineaţă de luni(adică astăzi).
În urmă cu mulţi mulţi ani, cu ocazia unor mici reamenajări şi redirecţionări ale fluxurilor de trafic din faţa Gării de Nord, principala poartă de acces înspre Municipiu, s-a înfiinţat un scuar ce avea ca scop facilitarea accesului călătorilor veniţi la gară cu un autoturism. Ideea a fost bună, punerea sa în aplicare la fel, doar că din păcate nu prea au fost călători care să fi putut beneficia de această facilitate care aducea un aer de utilitate mult prea murdarei şi neîngrijitei de altfel gări. Asta deoarece scuarul este cunoscut a fi locul de „racolare a victimelor” ale aşa zişilor „taximetrişti privaţi” care blochează în totalitate cu nonşalanţă respectiva cale de acces.
Cu toate că imediat peste drum există o încăpătoare staţie de taxi în care aşteaptă majoritatea taximetriştilor cinstiţi, astăzi în plină zi şi în buricul târgului zi îşi făceau veacul în mai sus amintitul scuar 5-6 piraţi nederanjaţi de nici o autoritate. Poate doar de două trei ori pe an de câte un echipaj al Poliţiei Comunitare. Atât.
Picătura ce umple însă paharul este nelipsitul pirat al acelei zone, conducătorul unui Peugeot 206 SW break galben, cu numărul de înmatriculare TM-11-HGC, care sfidează cu nesimţire legea comiţând doar la prima vedere trei infracţiuni: înşelăciune, fals şi uz de fals. Le-am mai putea intui şi pe cele de intimidare, şantaj sau ameninţare la care recurge atunci când eventualii clienţi înşelaţi în mod firesc ar urma să protesteze. Pentru a comite înşelăciunea, respectivul şofer foloseşte o cupolă identică cu cea a taxiurilor pe care scrie însă cu neruşinare „ADI”.
De asemenea, fiind evident că nu deţine autorizaţia de practică a taximetriei, falsifică autorizaţiile autocolante de pe portierele spate, făcând uz de acestea. Tind să cred, ţinând cont de atitudinea nepăsătoare a şoferului, deloc stresat de altfel conştient fiind de infracţiunile pe care le comite că o urmă de cârdăşie cu autorităţile care trebuiau să-l sancţioneze cu siguranţă există. Adi, căci probabil aşa se numeşte, citea nestingherit ziarul la volanul maşinii deghizate în taxi.
Tolerând această atitudine, sau chiar doar staţionarea taxiurilor cu suprapreţ în scuarul din faţa gării practic este încurajată înşelătoria călătorilor din alte oraşe, scuarul semănând întradevăr cu o staţie de taxi, călătorul neavând cum să vadă semnul de „oprire interzisă” postat la intrarea în scuar. Din fericire, cei mai mulţi dintre timişoreni sunt la curent cu practicile tâlharilor de pe străzile noastre, totuşi nu este cinstit nici nu mai vorbim de a fi moral a tolera înşelarea încă de la primul pas făcut în urbe a vizitatorilor oraşului nostru.
Sunt de asemenea conştient că în continuare autorităţile nu se vor sesiza şi piraţii îşi vor desfăşura nestingheriţi tâlhăriile ostentativ în văzul tuturor, şi de aceea, data viitoare când mă voi întâlni cu „prietenul Adi” şi voi avea norocul de a fi însoţit de încă o persoană dispusă a depune mărturie într-un proces, îl voi fotografia pe şarlatan urmând a depune eu însumi o sesizare la parchet. Nu aş avea nimic de pierdut.
Găsiţi mai multe poze aici.
Publicat de blogdetimisoara 
Este vorba de unul din ultimele parcuri reabilitate din oraş. Totul este nou în el, începând cu aleile şi gazonul, terminând cu mobilierul stradal şi corpurile de iluminat. Mai mult decât atât, nu doar că sunt noi, dar acestea sunt specifice epocii din care face parte parcul, şi anume mijloc de secol XIX. Dealtfel şi zona în care se găseşte parcul este una dintre cele mai bune din oraş, acesta fiind încadrat de străzile Braşov şi Caraiman, zonă înconjurată doar de clădiri istorice, aflate în stare bună. Singurele aspecte negative sunt date de populaţia colorată care populează cartierul, totuşi aceştia-mi par mai civilizaţi şi mai spălaţi ca tuciurii de prin alte părţi ale oraşului cum ar fi Aleea CFR.
Nu doar că a fost reamenajat, dar parcul este şi îngrijit. De patru ani de când trec ocazional prin zonă, îl găsesc tot timpul aranjat, curat şi ocrotit de vandalismul omniprezent de altfel în oraş. Este unul din puţinele locuri din oraş în care cred că ar rezista ghivece cu flori în aer liber, nesupravegheate. Iarba nu este călcată şi florile plantate nu sunt distruse. Asemenea, punctele termice care nu şi-ar găsi locul în parc sunt discret ascunse după gărduleţe acoperite cu verdeaţă.
Menţionez că, în cazul de faţă nu poate fi vorba despre o montare autorizată, neeliberându-se autorizaţie pentru montarea aparatelor de aer condiţionat pe clădiri istorice.
BlogDeTimisoara 