| CARVIEW |
Basapress's Blog
Basarabia si Bucovina – drum de glorii, drum de jale în istoria națională
Basarabia si Bucovina – plaiuri mioritice, parti ale trupului de tara ale carei coloane de sustinere sunt Carpatii, Dunarea si Marea Neagra, locuite din zorii istoriei de acelasi popor cu dulcele sau grai latin – au strabatut o istorie legendara, infruntand vicisititudini, care pe multi i-ar fi dus la pieire, cu o vitejie demna de poemele homerice.
Tinuturi ale spatiului geto-dac locuite dupa venirea lui Traian de dacii liberi, Basarabia si Bucovina s-au circumscris civilizatiei daco-romane si apoi romanesti, intrand in intregul etnic, lingvistic, economic, cultural si politic romanesc pe care nu l-au put modifica nici una din semintiile aduse de vanturile istoriei. Adapostiti de codrii seculari in vremuri de restriste, conservandu-si limba, obiceiurile si neamul, de fiecare data au stiut sa iasa la lumina sub sceptrul unor voievozi ca Stefan cel Mare – devenit simbol al intelepciunii, tariei si perenitatii lor pe pamantul romanesc – renascand de fiecare data mai falnici in mijlocul popoarelor din jur, jinduitoare la plaiurile lor manoase.
Intr-o vreme cand alte popoare reusisera sau tocmai reuseau sa-si creeze cadrul statal necesar evolutiei lor unitare, Mihai Viteazul a unit sub stindardul sau pe toti romanii. Jinduitorii din jur au doborat insa capul lui Mihai si, odata cu el, prima unire a romanilor. Ideea de unire incoltise insa si a continuat sa germineze sub mai toti domnitorii care i-au urmat Marelui Viteaz.
Dar – tocmai cand o epoca apunea lasand loc alteia de mari prefaceri pe taram economic, social si politic, cand mai multe popoare ale lumii, si odata cu ele poporul roman, isi inaltau personalitatea istorica la rangul de natiune moderna – prin targuielile dintre marile imperii, aceste franturi de rai romanesc au fost smulse din trupul caruia ii apartineau in mod organic si incorporate unor imperii vecine: Bucovina, prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774-1775, a fost oferita de turci austriecilor si Basarabia, prin Pacea de la Bucuresti din 1812, a fost data de acelasi Imperiu Otoman altui mare imperiu, celui tarist.
Ceea ce nu reusisera semintiile straine timp de veacuri aveau sa reuseasca acum marile imperii. Atrasi de bogatia ogoarelor si livezilor, de inlesnirile create intentionat de cuceritori, strainii s-au aciuat pe aceste meleaguri si astfel populatia romaneasca a fost impanata cu venetici, deveniti instrumente de opresiune ale stapanirii.
In urma unui alt mare conflict armat din rasaritul Europei, purtat in Crimeea, la Congresul de la Paris din 1856, trei judete ale Basarabiei – Cahul, Ismail, Bolgrad – se intorceau la Moldova si Unirea romanilor devenea o problema internationala. Era rodul activitatii pe plan international a fruntasilor Revolutiei de la 1848. In 1859, aceste trei judete au intrat in componenta statului national modern care avea sa se numeasca Romania.
In februarie 1878, pe cand bravii ostasi romani mai luptau inca la Belogradgic pentru a consfinti Independenta tanarului stat, partenerii lor de lupta pe care-i salvasera de la o infrangere categorica si umilitoare din partea otomanilor, incalcand in mod grosolan Conventia romano-rusa semnata la 4 aprilie 1877 si cea mai elementara loialitate fata de un aliat, asezati la masa tratativelor cu turcul invins cu ajutor romanesc, puneau la cale rapirea acestor teritorii romanesti, iar Congresul de la Berlin a consfintit samavolnicia.
In marea confruntare mondiala din 1914-1918, ceea ce era rau in marile imperii, si era mult rau, s-a agravat la maximum. Popoarele, nemaiputand rabda robia de veacuri, au scuturat jugul imperial. Cehii, slovacii, polonii, slavii de sud si-au faurit state nationale, adunandu-si teritoriile risipite prin impartirea lor intre marile imperii. In acest context, romanii aflati intre granitele impuse de tortionarii istoriei s-au adunat la sanul patriei-mama, intregindu-i trupul. Prin vointa liber exprimata, basarabenii si bucovinenii s-au unit cu TARA. Era in 1918, anul intregirii noastre, cand si Transilvania a intrat intre granite romanesti.
Timp de douazeci si doi de ani aceasta tara s-a bucurat de binefacerile intregirii, cunoscand cea mai fertila evolutie si capatand un loc demn intre statele democratice ale lumii. Dar, tot ca urmare a marii conflagratii mondiale, au aparut in lume fenomene politice noi. Pe de o parte fascismul, pe de alta comunismul. Prinsa la mijloc, Romania a fost din nou sfartecata in urma intelegerilor secrete dintre Hitler si Stalin ticluite de Rbbentrop si Molotov la 23 august 1939. Ca urmare, in 1940, un alt calvar incepea pentru romanii din Basarabia, Herta si Bucovina.
De data aceasta situatia romanilor din aceste teritorii a devenit si mai grea pentru ca politica imperiului rosu nu se multumea doar cu implantari demografice pe pamantul romanesc, ci, odata cu acestea, a recurs la reducerea substantiala a populatiei romanesti, fie prin exterminare economica, sociala, politica si nationala, fie prin deportari, schimband radical raporturile etnice. Aceasta a constituit si marul discordiei aruncat de Hitler si din care Romania a trebuit sa muste, mergand intr-un razboi alaturi de un „aliat” care-si arata perfidia intr-un mod asemanator la 30 august 1940. Dupa o raza de speranta in 1941-1942, romanii din Basarabia si Nordul Bucovinei au ramas sub talpa stalinista, fapt hotarat de mai-marii de atunci. Avand ca simboluri ale staruintei lor pe aceste meleaguri pe Stefan cel Mare si pe Mihai Eminescu, la ale caror monumente florile nu s-au ofilit nici o clipa, romanii au supravietuit tuturor tertipurilor si torsiunilor ce le-au avut de indurat.
Cum istoria a demonstrat ca, in mod legic, un imperiu nu poate dainui la nesfarsit, iata ca si imperiul rosu – chiar rosu fiind – nu a putut rezista celor mai firave raze de innoire si sinceritate, numite perestroika si glasnosti, si s-a topit ca un sloi de gheata la primele adieri ale vantului de primavara. Intr-adevar, la caldura degajata de dorinta de libertate a popoarelor ruse si neruse, imperiul sovietic s-a destramat. Basarabia a devenit stat independent cu numele de Republica Moldova. Din pacate insa, fortele raului implantate cu buna stiinta atata timp in trupul Basarabiei, au inceput sa-si faca efectul. Ele au zvacnit sub forma atacurilor marsave ale separatistilor transnistreni. De aceea, romanii basarabeni au fost nevoiti sa se bata, sa se bata din nou pentru libertatea lor pe pamantul stramosesc. Asa cum spunea in acele zile fierbinti un intelept roman taran din Basarabia „ei se bat pentru ca tihna sa nu le mai fie mir, viata sa nu le mai fie jelanie si stiinta sa nu le mai fie nauca”.
Prof. Ion R. Popa 3/3/2006
27 MARTIE, PRIMUL PAS SPRE UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR
Exact acum o sută de ani, lupta pentru unitatea teritorială a românilor intra într-o nouă fază şi deveniseră o prioritate pentru întreaga societate românească, dar şi pentru românii aflaţi în componenţa altor state.
Odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, statul român acordă o mare atenţie acţiunilor din românii aflaţi în Transilvania, pentru că un război cu Rusia în acea perioadă era extrem Transilvania, unde locuiau peste 4 000 000 de români . Astfel, Take Ionescu susţinea că deşi austriecii şi germanii sugerau autorităţilor române să-şi îndrepte atenţia spre Nistru, nu se putea uita de de dificil şi însemna pierderea românilor aflaţi în provinciile austro-ungare.
Problema intrării României în război se punea din ce în ce mai pregnant la începutul anului 1915, iar Nicola Iorga vedea aceasta nu ca pe o decizie imperialistă, pentru că: „a cere cu arma în mână, dreptate pentru fraţii tăi, a cere ca tot pământul locuit de români să fie numai după voinţa lor, o ţară democratică, nu însemna imperialism”.
Pe fondul unor dezbateri aprinse, privind intrarea României în război observăm că se pune din ce în ce mai clar problema unităţii tuturor românilor într-un singur stat.
Într-o notă trimisă ministerului de Externe al Belgiei de către reprezentantul său la Bucureşti se menţiona că România va reclama provinciile româneşti ale Transilvaniei şi Banatului, dar se mai preciza că, clasa politică românească este îngrijorată şi de Bucovina şi Basarabia. În cazul Basarabiei se credea că Rusia va repara greşeala comisă în 1878 şi va restitui această provincie incontestabil românească.
Odată cu declanşarea, în februarie 1917, a Revoluţie din Rusia, când a ţarul a fost detronat şi ucis împreună cu întreaga familie apare o nouă speranţă pentru românii din gubernia Basarabia, aflata în stăpânire rusească de mai bine de o sută de ani. Încep să se intensifice acţiunile pentru autodeterminare, iar în ziarul „Cuvântul Moldovenesc” se prezentau abia pe 8 martie cu mare întârziere evenimentele din Rusia şi schimbarea regimului politic. Acest ziar care apărea la Chişinău din 1913, a avut un rol important în lupta pentru unitatea românilor din Basarabia. În luna martie 1917, în sediul redacţiei „Cuvântul Moldovenesc” ia fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc care avea drept obiectiv obţinerea drepturilor cetăţeneşti pentru românii din Basarabia şi obţinerea celor mai largi autonomii administrative. Tot în planul PNM, se solicita ca în şcoli şi biserici să fie folosită limba naţională, iar în administraţie funcţionarii să fie moldoveni.
În data de 21-25 mai la Chişinău a avut loc primul Congres al Ţăranilor şi Învăţătorilor basarabeni, care s-au pronunţat hotărât pentru autonomia Basarabiei, astfel fiind implicate toate categoriile sociale în mişcarea naţională în lupta pentru autonomie.
În luna iunie 1917, la Chişinău se publică în „Cuvântul Moldovenesc”, articolul Moldovenii şi românii: „Suntem români toţi… de o sută de ani ne-au fost astupate gurile ca să nu putem grăi cu fraţii noştri, de peste Prut şi de peste Carpaţi”.
Profitând de situaţia creată în fostul imperiu ţarist, Rada Centrală a Ucrainei revendică Basarabia, exprimându-şi deschis dorinţa de a o transforma în provincie autonomă în cadrul sau. Această telegramă practic intensifică şi mai hotărât lupta pentru autonomie, în toată Basarabia au loc dezbateri şi întruniri unde sunt redactat rezoluţii şi telegrame care au fost trimise direct guvernului provizoriu rus. La intervenţia acestuia, Rada Centrală Ucrineană anulează prima telegramă, acesta fiind primul pas către autonomie. În luna septembrie 1917 la Kiev a avut loc o amplă reuniune a popoarelor din Rusia, la care ua participat şi reprezentanţi ai Partidului Naţional Moldovensc, prin delegatul său Teofil Ioncu care declara în cadrul congresului că: „.. mulţi aţi auzit de moldoveni, dar puţini ştiţi că ei nu există. Este o naţiune română.”
În acest climat favorabil, la Chişinău în date de 20 octombrie, se constituie un Congres al ostaşilor moldoveni la care au participat peste 500 de delegaţi, reprezentând peste 250 000 de ostaşi, iar acest congres a hotărât naţionalizarea oştilor moldoveneşti şi convocarea Sfatului Ţării sub conducerea lui Vasile Ţanţu.
În luna noiembrie se deschid lucrările Sfatului Ţării, care ia măsuri împotriva unor grupări revoluţionare formate din minorităţi, iar acestea îşi trimit şi ei reprezentanţii, întărind astfel autoritatea „Parlamentului” Basarabei.
În data de 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării ia hotărârea de a proclama „Republica Democratică Moldovească” şi a ales primul guvern, numit Consiliul Director.
În scurt timp însă, în toată Basarabia, se instaurează o stare de instabilitate din cauza soldaţilor ruşi, bolşevizaţi pe care comendamentul rus de la Iaşi nu-i mai poate controla, iar aceştia s-au grupat în Front-otdel (secţia frontului bolşevic stabilită la Chişinău) şi au început acţiuni de lichidare a Sfatului Ţării.
În aceste condiţii, Sfatul Ţării a cerut sprijin de la Guvernul român pentru a interveni imediat. La 5 ianuarie 1918, din Iaşi a pornit un detaşament de grăniceri şi voluntari ardeleni, organizaţi pe trei eşaloane însă au fost atacate de trupele Front-otdelului în apropierea Chişinăului. După lungi dezbateri, Consliul de Miniştri al României hotărăşte că Basarabia trebuie sprijinită cu orice risc. Astfel la 13 ianuarie sub comanda generalului Ernest Brodişteanu, Divizia 11 Infanterie a trecut Prutul şi a ajuns la Chişinău unde a restabilit ordinea.
În data de 24 ianuarie 1918, când se sărbătoreau 59 de ani de la Unirea Principatelor, Sfatul Ţării proclama independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. Tot mai des după obţinerea independenţei, începe să se pună deschis problema unirii Basarabiei cu România. Într-o discuţie purtată de primul ministru Alexandru Averescu, de origine basarabean, cu o delegaţie de basarabeni le-a sugerat că unirea va trebui să mai aştepte, deoarece, în acele momente tocmai se discutau condiţiile păcii de la Buftea unde, germanii dorind să ocupe Dobrogea o propuneau drept schimb pentru Basarabia.
Odată cu schimbarea guvernului însă, la începutului lui martie 1918, la Iaşi a venit o nouă delegaţie condusă de Ion Inculeţ, pentru a se întâlni cu regele Ferdinand şi cu primul ministru Alexandru Marghiloman care au fost de acord cu demersul delegaţiei basarabene.
În dimineaţa zilei de 26 martie primul ministru Alexandru Marghiloman, împreună cu ministrul de război C. Hârjeu, şi alţi membri ai guvernului român sunt primiţi la Chişinău de către preşedintele Sfatului Ţării şi guvernul Republicii Moldoveneşti.
În data de 27 martie 1918, la Chişinău în prezenţa a tuturor membrilor guvernului Republicii Democratice Moldoveneşti a tuturor membrilor Sfatului Ţării, a Primului Ministru al României A. Marghiloman şi a delegaţiei de miniştri şi secretari de stat de la Iaşi, la orele 16.15 minute sub Preşedenţia lui Ion Inclueţ Sfatul Ţării proclamă Unirea Basarabiei cu România.
Eugen Tomac
Drama Basarabiei în timpul ocupației sovietice
Ca urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin si a Protocolului secret, la 26 iunie 1940 URSS adresa Romaniei un ultimatum prin care cerea “inapoierea cu orice pret” a Basarabiei si cedarea partii de nord a Bucovinei. La 28 iunie, orele 11, guvernul roman comunica acceptarea dictatului, cerand sovieticilor prelungirea termenului de evacuare, de patru zile incepand cu data de 28 iunie 1940; sovieticii fixeaza finalul retragerii pentru 3 iulie 1940, ora 14.00, ora Moscovei.
Comisarul Afacerilor Straine, Molotov la 26 iunie 1940:
“In 1918, Rominia, profitand de slabiciunea militara a Rusiei, a desprins din Uniunea Sovietica (Rusia), o parte din teritoriul sau, Basarabia, atentand in acest fel la unitatea seculara dintre Ucraina si Basarabia, populata in principal de ucraineni”
Pe langa Basarabia si Nordul Bucovinei, la 29 iunie, tancurile rusesti acupa abuziv si Tinutul Herta. In total, 3.776.309 locuitori si o suprafata de 50.762 km2 din trupul Romaniei au fost lasate prada furiei oarbe a hoardelor rusesti.
Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, nordul si sudul Basarabiei au fost incorporate, de catre Stalin, RSS Ucrainene; RSSA Moldoveneasca – ce facea deja parte din componenta URSS – a fost impartita in doua: o parte a fost incorporata Ucrainei, cealalta a fost alipita restului Basarabiei anexate, constituind RSSA Moldoveneasca, la data de 2 august 1940. La 7 august 1940, a fost creata regiunea Cernauti, prin alipirea partii de nord a Bucovinei cu Tinutul Herta si cu cea mai mare parte a judetului Hotin (Khotyn) din Basarabia.
Imediat dupa ocupatie a inceput exterminarea romanilor: arestat, impuscati, torturati, deportati inSiberia, supusi foametei provocata de regimul bolsevic. Intre 1940 si 1950, conform recensamintelor oficiale efectuate de autoritatile rusesti, o treime din populatia romaneasca a disparut; de la 3.200.000 in 1940, au mai ramas doar 2.229.000 in 1950.
Ocupatia bolsevica – in Saptamana Rosie de Paul Goma:
Prima perioada de teroare sub conducerea «patrulelor de autoaparare»: evacuarea: 28 iunie – 3 iulie 1940:
A doua perioada : de la 3 iulie la sfarsitul lunii august 1940:
– Preluarea administratiei de catre functionari adusi din Rusia;
– inlocuirea «patrulelor de revolutionari locali (sic)» cu «truditori NKVD profesionisti»;
– arestarea tuturor persoanelor suspecte, in primul rand a oamenilor politici, mai ales a celor din Sfatul Tarii care militasera pentru unirea Basarabiei cu Romania din 1917, fosti ofiteri in Armata Alba, functionari civili si militari – acestia au fost transferatI pentru mai multa siguranta la Tiraspol, pe malul stang al Nistrului, pretextind ca nu mai era loc la Chisinau”.
“in aceasta perioada au fost confiscate aparatele de radio si introdusa radioficarea.
“S-au infiintat organizatii de partid in toate localitatile.
“Colectivizarea s-a facut fara opozitie: taranii erau atat de terorizati, traumatizati de brutalitatea ocupatiei si au «consimtit»”.
– au atacat scoala romaneasca, europeana, impunind scoala sovietica, prin discreditarea familiei, a respectului fata de profesori(«Mama voastra: Uniunea Sovietica, Tatal vostru: Tovarasul Stalin!»), promovind-incurajind denuntul, lepadarea de parinti dupa modelul Pavlik Morozov;
– au atacat cartea: au ridicat din biblioteci, de la particulari si au ars toate volumele «tiparite cu litere burgheze, monarhiste, nationaliste, fasiste» (citeste: latine); cele tolerate au fost “epurate”.
Rezultat – in invatamant:
– scoli de rang secundar, la Chisinau: 25 rusesti, 17 «moldovenesti», 5 evreiesti”;
– facultati: la Chisinau si la Cernauti – de filologiepedagogie insa numai in ucraineana si in rusa. Facultati tehnice: numai in afara «republicii», cu precadere in Ucraina; aceeasi politica si cu scolile de meserii: adolescentii care doreau sa invete o meserie, dupa un examen de limba rusa, erau trimisI la scoli-internat in Ucraina”.
“La 1 ianuarie 1941 s-a anuntat: alfabetul latin a fost interzis, inlocuit cu cel chirilic”.
Fabricarea “linghii maldavinesti” (limbii moldovenesti) din arhaisme, din rusisme, din “adaptarea” rusismelor si eliminarea tuturor neologismelor franceze – dar nu si germane!
“Biserica a fost interzisa in faza a doua (1 ianuarie 1941), insa preotii, calugarii, credinciosii au fost agresati din primele momente ale regimului sovietic. Evreii au fost in majoritate zdrobitoare alcatuitorii Brigazilor de Propaganda Antireligioasa (“S.V.P”). Ei patrundeau in catedrale, in biserici, in manastiri, chiar in timpul slujbei religioase, cu drapele rosii, cu sepcile pe cap, urlind: «Moarte popilor! Jos opiul noroadelor!!», dupa care treceau la devastari: doborau, spargeau icoanele, le mazgaleau cu vopsea – nu de putine ori cu scarnavie – scoteau ochii sfintilor; uneori, pe dosul lor lipeau portretul lui Stalin. Intrau in altar, se imbracau cu vesmintele preotesti – si, cu pumnul ridicat, cantau Internationala. Scuipau crucile, urinau in fata altarului – credinciosii nu indrazneau sa se opuna: inusase aflau NKVD-isti inarmati, gata sa intervina. Au pangarit, au ars cartile de cult, precum si cele din bibliotecile parohiale, episcopale, mitropolitane.
Au perchezitionat locuintele, confiscind, distrugind icoane, crucifixuri, biblii. Lacasurile de rugaciune au fost prefacute in cluburi, magazii, grajduri. Paraclisul Palatului Mitropolitan a fost amenajat in sala de spectacole a Palatului Pionierilor. Capelele din cazarmi: in magazii, grajduri. O bisericuta din portul Ismail in magazie, iar o capela militara din Cetatea Hotinului – in latrina.
Tinerii evrei din Brigazile Antireligioase perturbau, fluierind, huiduind cortegiile funebre…
48 preoti deportati, ucisi, disparuti intre 1940-1941; siliti sa fuga in iulie 1941, rusii au vrut sa-i impuste, dar evreii au impus “pedeapsa focului”: au incendiat penitenciarul, cu arestatii in celule.
In groapa comuna din curtea sediului NKVD Orhei au fost gasite cadavre cu chipurile arse cu vitriol, imposibil de identificat.
“inchisoarea: pana la 15 februarie 1941: arestate 48.000 persoane”.
“Deportarea : fara judecata – «pe baza de lista»;
a) capi de familie
b) familii intregi
“Pe vagoane scria: «Tren cuprinzind muncitori romani care au fugit dinRomaniade sub jugul boerilor, ca sa vina in raiul sovietic. Iesiti-le in cale cu flori!»”
Numarul deportatilor nu se cunoaste cu precizie. Se crede ca cel putin 300.000 persoane.
In locul lor au fost adusi cca 200.000 de nemoldoveni.
Planul de deportari fusese pus la punct mult timp inainte de ocuparea Basarabiei si a Bucovinei.
Scopul: deznationalizarea.
“in toamna anului 1941 unitati ale Armatei romane au descoperit, langa Odessa, un tren de marfa: in fiecare vagon (din cele 22) cate 40-60 persoane impuscate prin peretii de lemn [Doar acest tren a cuprins 1.000 victime]. Adulti, femei, copii – fusesera arestati si trimisi in Siberia cu cateva zile inainte de izbucnirea razboiului…”
“«Rezolvarea somajului» (deportarea mascata) prin «deplasare benevola»:
“- pana in septembrie 1940 «trimisi in URSS» [din Teritoriile Ocupate]: 135.000 muncitori;
“- in octombrie-noiembrie: 19.200
“- in decembrie: 27.000
“Acestia erau «trimisi liberi»”.
“Asasinatul individual, colectiv:
“- arestatii mai putin periculosi erau deportati;
“- periculosii erau asasinati pe loc, dupa ce, sub tortura, li se zmulgeau scrisori care trebuiau sa para expediate din…Siberia.
“- la Chisinau, executiile: in beciul sediului NKVD din str. Viilor nr. 97. in septembrie 1941 [la trei luni dupa liberare] au fost descoperite 87 cadavre, dintre care 15 intr-o groapa comuna cu mainile si picioare legate;
“- la Ismail: sediul NKVD, subsolul imobilului din str. G-l Vaitoianu: 6 cadavre (5 barbati, o femeie), maini legate la spate;
“- la Cetatea Alba: 19 aprilie 1942 – 19 cadavre;
“La Cernauti: inainte de 22 iunie 1941 sovieticii «arestasera prea multi, nu-i mai puteau transporta; i-au legat, i-au asezat cu fata in jos, au trecut cu tancurile peste ei»;
“Orchestra simfonica a Basarabiei fusese surprinsa de cedare intr-un turneu de concerte printara. S-a intors in 3 iulie [1940]. in gara Chisinau toti muzicienii au fost suiti in camioane, dusi, in Valea Morii, langa Orhei si impuscati”;
“Dupa izbucnirea razboiului: la Sorotov, au fost executatI 15.000 ostatici si prizonieri romani ca represalii pentru impuscarea ostaticilor evrei dupa explozia Comandamentului de la Odessa.”
Dupa o statistica sumara alcatuita de romani la sfarsitul anului 1941: in intervalul de 12 luni – intre 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941 – au fost asasinate sau au murit sub tortura cca 30.000 de persoane.
Deportari : 13 spre 14 iunie 1941 “in noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 (joi spre vineri) a inceput deportarea masiva a Basarabenilor si a Bucovinenilor. Circa 200.000 (unii contesta cifra astfel: «Numai 100.000!») oameni au fost deportati inSiberia”. “«intr-un sfert de ora sa fiti gata!»
“De acasa erau urcati in camioane militare. La gara, in tren, cate 60-70 persoane in fiecare vagon (de marfa). “Pe vagoane scria: «Emigranti voluntari»”. 3)
“Au fost deportati si evrei – numai dintre cei foarte bogati ori sionisti; au fost si cateva cazuri de ‘membri ai partidului culacilor'” (PNt) si ai “partidului fascist liberal” (PNL). “in judetele din Sudul Basarabiei, trecute la Ucraina, nu au fost despartite familiile; in RSSM: barbatii dusi separat in lagare de munca fortata, familiile inSiberia”.
“Direct-responsabili de teroarea din Basarabia – intre 28 iunie 1940-22 iunie 1941:
Serov – inalt comisar NKVD al… RSS Ucrainene;
Dmitrenko, inalt comisar NKVD al RSSM;
Gog(o)lidze – reprezentantul NKVD al lui Stalin [a fost executat odata cu Beria – ce tarziu, ce tarziu!];
Nasedkin, seful Gulagului pe intreaga Uniune Sovietica [in luna mai 1941 Nasedkin definitivase planul de deportari masive din Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia si Bucovina de Nord];
Borodin – prim-secretar al PCM…” Bilantul unui an de “putere sovietica”:
– arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300.000 romani, reprezentind 12,23% din populatie – dupa revenirea sovieticilor, in 1944, numarul victimelor avea sa urce la valori terifiante, atingind in 1953 peste o treime (33%) din totalul populatiei Basarabiei.
(Paul Goma, “Saptamana Rosie”, pg. 249-257; https://paulgoma.free.fr)
Vinerea Patimilor Romaniei Mari:
“E Vinerea Patimilor Romaniei Mari! Sfarsitu-s-a! Ceea ce generatii intregi au luptat, au sangerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus si s-a naruit. Este oare de crezut aceasta, ca in cateva ceasuri sa se prabuseasca o provincie, sa se rapeasca milioane de oameni si sa se sfarseasca o religie crestina de doua mii de ani?” (Pr. Paul Mihail, Chisinau, 28 iunie 1940);
“A doua Vinere a Patimilor Romaniei. Prin arbitrajul de la Viena, Germania si Italia au impartit Ardealul intreRomaniasi Ungaria. Politica revizionista a Ungariei a reusit sa intunece dreptatea romaneasca.” (Pr. Paul Mihail, Iasi, 20 august 1940);
“A treia Vinere a Patimilor. S-a semnat acordul de la Craiova, prin care Romania cedeaza Bulgariei Cadrilaterul. […] Dumnezeule, apara Biserica si Pacea!” (Pr. Paul Mihail, Iasi, 6 septembrie 1940).
A rosti numele Basarabia …
“A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti. Numele Basarab si Basarabeni exista cu mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc; acest nume singur este o istorie intreaga.”
Dosarul Eminescu
Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.
Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist – ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.
Conservator
Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza – “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba”. “Stapan pe limba neaosa” si cu o “neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator “iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
De la Nistru pan’ la Tisa
Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie”) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.
Lovit la Timpul
Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii – ,,la ciolan”, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: “si mai potoliti-l pe Eminescu!”). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camasile si partidul ca cizmele?” Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.
Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari
In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea – conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca”. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de “Societatea Carpatii” ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii” era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la Tara, dar executa si actiuni conspirative.
Urmarit de spionii Austro-Ungariei
Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: “Societatea Carpatii” a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie – n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.
S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invata-mant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari”. Sacareanu, redactorul adjunct de la “Romana libera”, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor”. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)
Tradatorii
Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii”, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul “Bukarester Tageblatt” si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. |n contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele “Societatii Carpatii”, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat… spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: “informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala”).
Nationalistii, urmariti si de rusi
Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de «network» care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii”, au mai aparut la Budapesta Societatea “Petru Maior”, la Viena “Romania juna”, la Cernauti “Junimea”,”Dacia”, “Bucovina si Moldova”, in Transilvania societatea “Astra” si, in vechea Romanie, “Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.
Incomodul Eminescu
Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea “iridenta” a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute”. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. |n 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar – ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.
Stia ca i se pregateste ceva
Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. |n 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv ,,apropiati” interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. |n cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.
Interzis si internat
Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii” chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului “Societatii Carpatii” au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.
Suprimarea incepe de la 33 de ani
“Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele ,,interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor – potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar – bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele – cica sa nu fie distruse – depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. |n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al “Societatii Carpatii”. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat ,,subversive”, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica “masurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul ,,operativ”.
Otravit cu mercur
Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul – nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. |n 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este “bietul Eminescu”. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani.
Eminescu nu a fost nebun
Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala – cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.
Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica”. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat” pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. |n manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. “Tinta” Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si “grupuscule elitiste” – in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.
Autor: George Roncea
Sursa: curentul.ro
Mihai Ghimpu: Tratatul cu România este neconstituţional
Preşedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat marţi că premierul Vlad Filat nu a avut mandatul necesar pentru a semna Tratatul privind regimul de frontieră cu România, semnat recent la Bucureşti, transmite Stireazilei.md. Ghimpu a calificat acordul drept unul ilegal şi neconstituţional, astfel încât ar putea să nu fie ratificat în viitorul Parlament. “Eu nu am ştiut despre acest acord. Ministerul de Externe nu m-a informat, deşi aşa se cuvine. Nici Filat. El trebuia să discute cu mine şi nu invers”, a declarat supărat Mihai Ghimpu. “Nu sunt supărat pe Filat, eu sunt preşedinte şi eu sunt primul care răspunde de respectarea Constituţie. Vlad Filat şi ministrul de Externe, Iurie Leancă, se cred atotputernici, atunci când şi-au atribuit responsabilitatea semnării acestui document cu partea română”, a mai declarat Ghimpu. “Atât timp cât documentul nu a fost ratificat de Parlament, eu nu pot să-l atac la Curtea Constituţională”, a precizat preşedintele Parlamentului. Ghimpu a precizat că nu contestă textul tratatului în fond, ci gestul lui Filat.
Douazeci de ani in Limba Romana
(Fragmente din discursul, intitulat simbolic “Testamentul”, rostit de poetul Grigore Vieru pe 30 august 2007, la incununarea sa cu titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Stiinte a Moldovei)
Iubiti frati,
O tulburatoare parabola biblica, pe care o desprindem din comoara intelepciunii regelui Solomon, suna astfel: atunci au venit doua femei desfranate la rege si au stat inaintea lui. Si a zis una dintre femei: Rogu-ma, domnul meu, noi traim intr-o casa; si eu am nascut la ea, in casa aceea. A treia zi dupa ce am nascut eu, a nascut si aceasta femeie si eram impreuna si nu era nimeni strain cu noi in casa, afara de amandoua. Insa noaptea a murit fiul acestei femei, caci a adormit peste el. Si s-a sculat ea pe la miezul noptii si mi-a luat pe fiul meu de langa mine, cand eu, roaba ta, dormeam, si l-a pus pe-al ei la pieptul meu. Dimineata cand m-am sculat ca sa-mi alaptez fiul, iata, el era mort; iar cand m-am uitat la el mai bine dimineata, acesta nu era fiul meu, pe care-l nascusem. Iar cealalta femeie a zis: Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tau e mort! Iar aceasta ii zicea: Ba nu, fiul tau este mort si al meu este viu! Apoi a zis Solomon: dati-mi o sabie, si i s-a adus regelui o sabie. Si a zis regele: Taiati copilul cel viu in doua si dati o jumatate din el uneia si o jumatate din el celeilalte! Si a raspuns femeia al carui fiu era viu regelui caci i se rupea inima de mila pentru fiul ei: Rogu-ma, domnul meu, dati-i ei acest prunc viu si nu-l omorati! Iar cealalta a zis: Ca sa nu fie nici al meu, nici al ei, taiati-l! Si regele a zis: Dati-i acesteia copilul cel viu, caci aceasta este mama lui!
Conotatia acestei geniale metafore biblice pare sa izvorasca din tragismul Limbii Romane de pe teritoriul Republicii Moldova.
Ca si in Sfanta Scriptura, la noi, in Basarabia, copilul viu, care este Limba Romana, fusese furat tot pe intuneric. Si tot el, care este aceeasi Limba Romana, murise nu pentru ca Basarabia adormise peste el, ci pentru ca peste fiinta lui se lasase giganticul trup tarist. Singura neasemanare intre pilda biblica si dramaticele noastre realitati lingvistice este aceea ca si Romania, si Basarabia n-au nascut in desfranare cei doi copii, care, de fapt, era si este unul singur si se numeste Limba Romana. Tot ce este frumos poarta ponos!, zicea Anton Pann. Cu alte cuvinte, tot ce este frumos poarta in sine samanta suferintei si a jertfei. Exemplul cel mai potrivit in aceasta privinta il reprezinta Brancoveanu, Eminescu, Iorga. Din pacate, in strivitorul intuneric tarist ce acoperise Basarabia lipsea un Solomon al nostru. Tarul nu putea fi Solomon. De altfel, el insusi taiase in doua miraculoasa fiinta, care, din vrerea si mila Lui Dumnezeu, se numeste Limba Romana. Tot tarul a dat istoricei noastre limbi un alt nume: limba moldoveneasca. Cred ca nu este cazul sa explicam de ce s-a recurs la acest criminal procedeu. Motivul este arhicunoscut. Noul nume al Limbii Romane in Basarabia de sub ocupatia tarista, apoi de sub cea sovietica, jigneste un popor ce a trudit la zidirea Limbii noastre istorice, dar si memoria celor care, prin har si jertfa, au remodelat-o, dandu-i o desavarsire deplina, asezand-o in randul celor mai civilizate limbi ale lumii.
(…) Se pune fireasca si logica intrebare: cum si de unde s-a iscat in Basarabia o alta Limba decat cea Romana?! Este adevarat ca exista un grai moldovenesc, care mi-e atat de drag, asa cum exista unul muntenesc, banatean sau oltenesc. Dar Limba este una singura si ea se numeste Romana. Sa lasam mai bine sa vorbeasca cititorii Limbii Romane care sunt marii carturari, scriitori clasici si moderni, lingvistii notorii: “Dragos a adus in Tara Moldovei romaneasca limba” (Dosoftei, 1642-1693); “…macara ca ne raspundem acum moldoveni; iar nu intrebam: stii moldoveneste? Ce: stii romaneste?” (Miron Costin, 1633-1691); “…moldovenii, ardelenii si muntenii alcatuiesc un popor intreg si aceeasi limba” (Alecu Russo, 1819-1859); “…simplu fapt ca noi, romanii cati ne aflam pe pamant, vorbim o singura limba, “una singura”, ca nealte popoare si aceasta in oceane de popoare straine ce ne inconjoara, e dovada destula ca asa voim sa fim si nu altfel” (Eminescu, 1850-1889); “Cugetarea romaneasca / Are portul romanesc. / Nu lasati dar s-o ciunteasca / Cei ce limba ne-o pocesc” (Bogdan-Petriceicu Hasdeu, 1838-1907); “N-avem doua limbi si doua literaturi, ci numai una, aceeasi ca cea de peste Prut” (Mateevici, 1888-1917); “Pe vremea aceea, in scolile din Basarabia, nu numai ca disparuse predarea limbii romanesti, dar nu era iertata elevilor intrebuintarea limbii materne nici chiar intre ei” (Constantin Stere, 1865-1936); “Teza existentei unei limbi moldovenesti diferite de limba romana este, atunci cand e de buna credinta, o iluzie si o greseala, cel putin extrem de naiva; iar cand e de rea credinta, e o frauda stiintifica” (Eugeniu Coseriu, 1921-2002); “Adevarul e ca nu sunt doua limbi identice cu numiri diferite, ci o singura limba de cultura si ca ea are o singura denumire – LIMBA ROMANA” (Silviu Berejan, 1927).
Sa citam si afirmatiile unui clasic in viata care este Ion Druta (1928) inserate in eseul Domniei sale Rascrucea celor prosti: “Cum o numim pana la urma? Fireste, limba romana. Dupa ce am calatorit prin mai multe imperii, ne folosim de limba fiarta si cizelata de fratii de peste Prut in cazanele nationale”. Iata ce zice un alt scriitor, academician, Mihai Cimpoi, atins si el, ca si Druta, de aripa geniului: “Limba romana este rostirea esentiala a fiintei poporului nostru, din care putem deduce modul sau de a gandi, de a simti si de a exista in si intru istorie” (Mihai Cimpoi, 1942); “Limba fiecarei etnii este creatia sa cea mai profunda, cea mai semnificativa, cea mai bogata si cea mai daruita de harul frumusetii si al binelui” (Valeriu Rusu, 1935); “Exista o singura limba vorbita de la Nistru pana la Tisa si pana hat peste Nistru – Limba cea Materna care e Romana” (Ion Dumeniuc); “Fara indoiala, nu e absolut nimic condamnabil in faptul ca cineva foloseste expresiile “vorbire moldoveneasca”, “a vorbi moldoveneste”, caci ele corespund unei realitati incontestabile. Ba din contra, avem tot temeiul sa ne mandrim ca suntem moldoveni, ca avem un fel al nostru de a fi si de a vorbi. Dar cand e vorba de denumirea oficiala (…) trebuie folosit doar termenul de limba romana” (Ion Etcu, 1935; Alexandru Darul, 1929); “Se fac referiri la argumente, dar argumentele se iau din diferite sfere, si ele, formal, parca permit sa tragem concluzii de diferita natura. Insa, pana la urma, formula si concluzia definitiva trebuie sa fie una – cea care se bazeaza pe traditia istorica, cea care se sprijina pe argumentul stiintific. De aceea, denumirea limbii literare, a limbii in care au scris toti clasicii nostri, toti oamenii de cultura a fost si ramane una: limba romana” (Haralambie Corbu, 1930).
(…) Iata un document al zilelor noastre, poate cel mai important, pentru ca este semnat de supremul si intregul for al stiintei, intitulat “Declaratia Adunarii Generale Anuale a Academiei de Stiinte a Moldovei”. Citam: “Adunarea Generala Anuala (din 28.02.96 – n. n.) a ASM confirma opinia stiintifica argumentata a specialistilor filologi din Republica si de peste hotare (aprobata prin Hotararea Prezidiului ASM din 9.09.94), potrivit careia denumirea corecta a limbii de stat (oficiale) a RM este Limba Romana”. (…) Slujitorii falsului glotonim limba moldoveneasca ne pot replica: “Sa vedem ce zice poporul”. Dupa ce i s-a bagat in cap, amar de vreme, ideea ca vorbim o alta limba decat cea romana, e clar ce poate zice poporul, mai exact o parte a poporului. (…) Suntem invinuiti de catre aceiasi “patrioti” ai “limbii moldovenesti” ca, pentru opinia noastra, opusa fanteziei lor, primim de la straini, in special, de peste Prut, premii si granturi. Sa fi primit oare niste granturi si Marx, Budagov, Piotrowski, Kapita, Coseriu, Mateevici, Druta pentru aceleasi convingeri stiintifice si crestinesti in respectivul domeniu?!
Sa primeasca oare granturi si Nicolae Corlateanu acolo, in ceruri, pentru istoricul sau testament?! (…) Am spus-o de nenumarate ori: sarma ghimpata din fundul gradinii noastre mi-a zgariat si imi zgarie inima. O suport, insa, cu ingaduinta stiind ca, aidoma Zidului Berlinului, va cadea si ea atunci cand vor dori organismele internationale, marile puteri si, bineinteles, atunci cand va vroi poporul sa o darame.
Zidul, insa, dintre noi si Limba Romana trebuie sa cada azi…
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Timpul.md, 30 August 2009
“Jandarmeria română la Prut, gata de invazie”
Ultimul zvon lansat de comunişti la Chişinău este că Guvernarea AIE este pe punctul de a declara război Federaţiei Ruse, iar Jandarmeria Română este concentrată pe malul Prutului pregătită să ocupe Republica Moldova, a afirmat primarul Chişinăului Dorin Chirtoacă în cadrul conferinţei “Perspectivele integrării europene ale Republicii Moldova” organizată de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români. La conferinţă au mai participat ministrul român de Externe Teodor Baconschi, ministrul Justiţiei de la Chişinău Alexandru Tănase şi vice-prim ministrul pentru Transnistria Victor Osipov. Discuţia începută despre perspectivele de aderare la Uniunea Europeană ale Republicii Moldova a alunecat inevitabil spre perspectivele alegerilor generale de la Chişinău din 28 noiembrie.
Zvonurile comuniştilor
Dorin Chirtoacă, membru al Partidului Liberal de la Chişinău, a subliniat faptul că Partidul Comuniştilor s-a axat în această campanie electorală pe difuzarea de minciuni, de la zvonul invaziei româneşti şi până la acuzaţia că digul de la Nemţeni a fost aruncat în aer la cererea Guvernului României pentru a se evita inundarea Galaţiului. Chirtoacă a apreciat că electoratul şi clasa politică de la Chişinău se află într-o stare de oboseală datorită celor patru rânduri de alegeri din ultimii doi ani. Primarul Chişinăului a prezentat spectrul politic din stânga Prutului ca fiind împărţit între următoarele orientări: dreapta identificată cu pro-românismul, centrul-dreapta care îmbină utilul cu plăcutul fiind naţionalişti dar ştiind să profite de oscilaţiile politice; centrul stânga care îmbină plăcutul cu plăcutul fiind în permanenţă în apropierea guvernării şi stânga comunistă care se hrăneşte din minciuna propagandistică şi spălarea creierelor.
Nostalgiile sovietice
Victor Osipov (Alianţa Moldova Noastră) a subliniat că la Chişinău un partid retrograd încearcă să speculeze nostalgiile sovietice prezente în rândurile unui segment de populaţie neinformat şi că alegerile de la 28 noiembrie constituie o cumpănă pentru Republica Moldova. Osipov a apreciat că nu este nevoie ca România sau Rusia să aibă “planuri A, B şi C” faţă de Republica Moldova în eventualitatea în care comuniştii vor câştiga alegerile. Osipov a subliniat în intervenţia sa că partidele unioniste de la Chişinău nu fac altceva decât să ofere muniţie electorală comuniştilor. Oficialul de la Chişinău a arătat că oamenii de afaceri din Transnistria erau înspăimântaţi de perspectiva de a fi supuşi clanului Voronin şi că în prezent oamenii de afaceri de la Chişinău se tem de revenirea la putere a acestui clan.
Eliminarea piedicilor
Ministrul Justiţiei de la Chişinău Alexandru Tănase (Partidul Democrat Liberal din Moldova) a afirmat că este bine să fie eliminate piedicile, cum ar fi chestiunea tratatului de frontieră. Tănase a subliniat că temerile secretarului de stat francez Lellouche cu privire la securitatea frontierei Republicii Moldova nu sunt întemeiate. Tănase a apreciat actualele relaţii Chişinău-Bucureşti ca fiind o revenire la normalitate, anormalitatea fiind în perioada comunistă când erau expulzaţi diplomaţii români şi se introducea arbitrar regimul de vize.
Ministrul Teodor Baconschi a arătat că la 28 noiembrie Republica Moldova are de ales între trecut şi viitor, nu între România şi Rusia, acesta fiind un proces de modernizare a societăţii. Baconschi a prezentat tratatul de frontieră semnat la Bucureşti cu Republica Moldova drept o descurajare a declaraţiilor despre anexionismul românesc, trebuind eliminate din dezbaterea publică temele false.
Rostind Basarabia, dupa 90 de ani
«Daca ar fi existat o vointa politica manifestata din partea Romaniei, atunci demult Moldova s-ar fi intors in componenta Romaniei. Daca ar fi existat o astfel de tendinta nationala, de reunificare a teritoriului sau, ea ar fi obtinut aceasta. Rusia nu este astazi in stare sa se impotriveasca.» (Vladimir Bucovski, Brasov, 2006)
Istoria luminoasa a unui an providential
1918 a fost un an providential pentru romani, anul Romaniei Mari. Proclamatia Sfatului Tarii de atunci suna astfel: “Republica Democrata Moldoveneasca Basarabia, in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, Romania”.
Proclamatia mai afirma respectarea drepturilor rninoritatilor, a votului universal egal, direct si secret, a libertatii personale, a tiparului, a cuvantului, a credintei, a adunarilor si a tuturor libertatilor obstesti.
Alexandru Marghiloman, stra-unchi al semnatarului articolului de azi, declara atunci oficial: “In numele poporului roman si al Regelui Romaniei, cu adanca emotie si falnica mandrie, iau act de hotararea cvasi-unanima a Sfatului Tarii si, la randul meu, declar ca de azi inainte Basarabia este pe veci unita cu Romania”.
Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand si publicat in Monitorul Oficial din 10 Aprilie 1918. Unirea Basarabiei a fost recunoscuta prin Tratatul de la Paris din 28 Octombrie 1918, semnat de Anglia, Franta, Italia, Japonia si Romania.
Ulterior Sfatul Tarii se auto-dizolva iar guvernarea este preluata de Bucuresti.
Membrii Sfatului Tarii au avut un sfarsit tragic, consonant cu perioada dramatica traversata apoi de Romania: toti membrii “Sfatului Tarii”, inclusiv cei cativa care au votat impotriva Unirii au fost ulterior exterminati de bolsevici ca “dusmani ai poporului”.
In decembrie 1919 sunt ratificate actele de unire de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia iar in 1923 apare Constitutia Romaniei Mari. Unirea Basarabiei cu Romania a adus restabilirea limbii si culturii romanesti in administratie, justitie, viata sociala, religie si scoala si a determinat un proces de dezvoltare si modernizare a regiunii fara precedent. In perioada interbelica Basarabia romaneasca a cunoscut cea mai serioasa crestere industriala, a avut parte de inflorirea comertului, de marirea sistemului de transport, stabilizarea economiei si o crestere considerabila a nivelului de trai.
Aniversarea amara a Unirii Basarabiei cu Tara
Astazi, dupa 90 de ani de la acel moment fast contextul aniversarii este marcat de ingrijorare si tensiune. Pronuntarea cuvantului Unire provoaca tusea si la Bucuresti si la Chisinau. Asa zisa partida proromaneasca din Republica Moldova de mult nu mai sufla un cuvintel macar despre Unire – ca si cand ar fi vorba de ceva desuet si decrepit. Unionismul a devenit un fel de vesmant uzat, de pe vremea bunicii, si oarecum rusinos de purtat la vedere – evropenismul este la mare moda acum si se afla pe toate buzele.
Nici o forta politica din Basarabia nu putut trece pe langa piatra de hotar a asumarii – sau nu! – a unionismului – pentru a-si dovedi astfel loialitatea fata de Rusia, locul unde se pronunta firmanul consacrarii politice. Actorii vietii politice din Chisinau isi defineau pozitionarea in raport cu PPCD-ul. Un Urechean, in 2004, de exemplu avea grija sa precizeze, din punctul sau de vedere, corespondenta unionismului cu extremismul, referindu-se la PPCD: “Niciodata nu ma voi alia cu unionistii si extremistii”. Ani de-a randul PPCD-ul a fost partidul turnesol al orientarii unioniste. Pana la aparitia pe scena a lui Vladimir Socor si Bruce Jackson.
Ecuatiile jocului politic din Moldova au fost fost intens determinate de energicul reprezentant al Jameston Foundation, Vladimir Socor, aflat sub directoratul lui Zbigniew Brzezinski, la vedere. Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul colegiilor si organizatiilor “discrete” si mai mult sau mai putin “invizibile”.
Puternic sustinator al lui Voronin, Socor a reusit sa compromita sansele pe termen lung ale PPCD determinand apropierea organizatiei cu cel mai insemnat trecut de lupta – si capital de incredere romanesc, de presedintele comunist V. Voronin, cel care afirma public ca drapelul Romaniei este un drapel fascist, in anii in care era deputat in Parlamentul de la Chisinau.
Iliescu – de doua ori a inscris pentru Rusia
Tema Unirii a fost vreme indelungata si o forma de legitimare interna in Romania. De-a lungul anilor insa Bucurestiul a marcat cel putin doua acte ratate in privinta Reintregirii. Unul este descris de Vladimir Bukovski – care a prezentat extrase ale stenogramelor intalnirii dintre Gorbaciov si Ion Iliescu, in 1991. Ion Iliescu a refuzat Unirea cu Basarabia si a preluat “sugestiile” lui Mihail Gorbaciov evitand “deranjul” Uniunii Sovietice, ba chiar micul ipochimen moscovit s-a grabit sa garanteze URSS-ului granita pe Prut anuland eforturile basarabenilor care sperau (si unii chiar luptau pentru) destramarea imperiului sovietic.
In ce priveste tema Unirii din punct de vedere atlantic, in principiu, SUA nu s-a opus niciodata realipirii Basarabiei la Romania si din acest motiv probabil Washingtonul a ezitat initial sa recunoasca independenta Republicii Moldova sperand ca cel de-al doilea stat romanesc sa se uneasca cu cel dintai in conjuctura favorabila a caderii URSS. In 1992 la destramarea Uniunii Sovietice, Iliescu a fost vizitat de reprezentanti ai Parlamentului Moldovei si de lideri importanti basarabeni. A refuzat sa faca un pas inainte spre Basarabia, desi circumstantele momentului aminteau de perioada din 1917, cand prabusirea tarismului a permis succesiunea evenimentelor istorice care au dus la momentul 27 martie 1918. Odata aceste doua momente ratate in perioada care a urmat sansele unei miscari la scara mare care sa autentifice si sa legitimeze ocazia Reintregirii nu s-au mai ivit.
Moldova a ajuns o piesa pe Marea Tabla de Sah geopolitica. Din pacate Statele Unite au avut ani de zile o politica aproape schizofrenica in Moldova datorita persistentei cedarilor pe aliniamentul din R. Moldova (si nu numai) pentru obtinerea concesiilor ruse in alte locuri. OSCE-ul a asistat, de fapt, timp de peste un deceniu, jocul Rusiei in Moldova, iar in cursul ultimiilor ani mai ales, misiunea OSCE din Chisinau a intrat in polemici serioase si cu o parte considerabila a societatii civile pentru pozitia filo-rusa afisata ostentativ. De la sfarsitul anului 2003, dupa ce Rusia a refuzat sa respecte acordul de la Istanbul practic OSCE si-a pierdut rostul reprezentand doar o fatada scorojita a Rusiei.
Cat priveste Uniunea Europeana politica sa are o pondere limitata in Moldova si nici nu a reusit sa prezinte vreo strategie clara, decisa, in ce priveste Transnistria, chiar daca incepand cu anul 2001, Moldova a aderat la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Chisinaul a mimat si inca maimutareste sceneta “europenismului” – in fond liderii comunisti sunt niste actori desavarsiti si cea mai buna dovada este chiar jocul practicat de Voronin, de-a “comunismul” in timp ce fiul sau, Oleg concentreaza in mainile sale aproape toata industria zaharului, afacerile de import-expost, industria de cereale si de panificatie, afacerile din domeniul bancar, asigurari, constructii, turism, imobiliare etc. Voronin are o viata de emir, sau mai degraba de ispravnik feudal, este practic capitalistul numarul unu al tarii dar si primul comunist totodata, este antiromanul absolut dar, paradoxal, detine, prin fiul sau, numeroase afaceri in Romania. Oleg detine M.S.I. Trading Ltd (Iasi), S.C. Kaolin Impex S.R.L. (Vaslui), controla filiala “Daewoo – firma mixta romano-moldoveneasca, din Chisinau si inca multe altele prin interpusi. Traiul bun al antiromanului Voronin este alimentat (si) din banii romanesti ajunsi la Chisinau. Exact aceeasi tip de mecanism functioneaza si pe schema “europenismului”. Clanul Voronin si sub-ramurile sale clientelare insfaca banii fraierilor de europeni si ii indeasa in buzunare ducand un trai de huzur cum neam de neamul lor de comunisti nu au visat pe vremea rusilor. Nu-i costa nimic sa dea din gura, sa semneze orice zapisuri – incalcate apioric, iar toata lumea “de afara” stie combinatia care pe fond nu este decat reluarea la o scara mai mica a schemei piramidale din Rusia.
Unirea prin integrarea in Europa – solutie sau himera?
Voronin, care prognoza la inceputul mandatului sau, ca Romaniei ii vor trebui cel putin trei decenii pentru a intra in UE se afla acum in fata unei situatii fara iesire. Romania este si in UE si membru de baza in NATO si gazda a bazelor americane si nu mai poate fi oprita in nici un fel sa “absoarba” Basarabia, altfel decat prin ridicarea unui nou Zid al Berlinului pe Prut. Generatii de basarabeni au indurat umilinta jugului rusesc dar au rezistat in catacombe – croind jaloane ale identitatii romanesti – prin limba si cultura. Nici un zid nu a putut bloca “subversiunea” si rezistenta prin cultura si biserica. Generatia de acum a tinerilor basarabeni este tributara perioadei efervescente a anilor 90, cand limba romana a devenit limba nationala, alfabetul latin a luat locul celui chirilic si tricolorul a redevenit drapelul Moldovei.
Romania a revenit la nivel simbolic si nu numai in Basarabia, in pofida guvernantilor ursuzi si rusofoni. Atractia Romaniei este inexorabila (si) datorita noului context geopolitic. UE – si NATO se afla la portile Moldovei iar Romania este un adevarat magnet pentru investitorii de pretutindeni, in pofida recesiunii mondiale. Prin comparatie, guvernata de comunisti din 2001 Moldova este astazi cea mai saraca tara europeana, cu o economie total subordonata Rusiei. Economic vorbind atractia basarabenilor catre Romania, catre Vest este implacabila. Voronin – o Mafalda nepriceputa, dar un Caliban in carne si oase a cautat si a gasit o alta cale de incetinire a traseului european al “apropierii” (eufemism pentru reintregire), apeland la Prospero (micul Putin).
Puterea de la Chisinau a intensificat procesul de rusificare, a trecut la persecutia preotilor si membrilor Mitropoliei Basarabiei, hartuiesc presa romanofona, si au reusit suprimarea relatiilor cu Romania. Moldovenismul primitiv de inspiratie bolsevica a revenit la moda. Moldovenismul este de fapt un factor geostrategic – si a fost folosit prima oara in 1924, la formarea RASSM. Moldovenismul este utilizat acum de comunistii de la Chisinau ca arma interna dar foloseste in egala masura ucrainenilor.
Cocteil otravit, moldo-ucrainean
“Factorul romanesc” ar fi adevarata primejdie a dezmembrarii Moldovei, datorita accederii Romaniei in UE, daca o parte semnificativa din cetatenii Moldovei obtin dubla cetatenie – a Moldovei si a Romaniei. Cum majoritatea cetatenilor moldoveni, potrivit Constitutiei romane, pot obtine cetatenie romana (teoretic) in orice moment, rusii si ucrainenii se tem ca astfel le vor scapa moldovenii printre degete.
Ca urmare a relansarii, in 2006, a actiunii de oferire a cetateniei romane moldovenilor care vor sa-si redobandeasca cetatenia romana s-au format initial cozi imense la oficiile postale din Moldova. Guvernarea de la Chisinau, a intrat in panica, vazand ca isi pierde cetatenii – si, disperata, si-a indreptat toata atentia asupra stoparii valului de “romanizare” a populatiei.
Voronin hiperventila intens de teama ca demersul Romaniei – al presedintelui Basescu, de redeschidere a temei cetateniei – ar putea duce la disparitia de pe harta a statului Republica Moldova. Acordarea cetateniei etnicilor romani din afara granitelor Romaniei este insa pentru ucraineni – mai mult chiar decat pentru moldoveni, o adevarata bomba politica cu efecte de implozie subterana. Ca atare Ucraina a mers si merge in continuare, in pofida anunturilor declarative de atasament, ferm, impotriva Romaniei.
Ciuntirea hartii Basarabiei istorice
Romania si Moldova au semnat tratate cu Ucraina dar Ucraina inca imparte populatia romaneasca in romani si moldoveni. Atat in Bugeac (Basarabia istorica) cat si in Bucovina, satele romanesti inca au nume ucrainiene, catedra la Cernauti este blocata, preotii romani inchisi si expulzati din Bugeac, cu cativa ani in urma patru romance au fost violate si spanzurate langa Valea Cozminului, iar soldatii romani in armata ucraineana sunt batuti si umiliti. Ucraina a raspuns si printr-o masiva campanie de “psi-ops” pe teritoriul romanesc, desfasurata “acoperit” prin intermediul unui grup fantoma – “Noii Golani”, infuzat de “basarabeni”, care au intreprins o operatiune de ciuntire simbolica a hartii Romaniei Mari. Operatiunea a avut ca tinta difuzarea la o scara larga, mai ales in mijlocul tinerilor, a unei harti din care este decupat Bugeacul, Basarabia istorica, unde s-a nascut una din figurile glorioase al istoriei romanesti, maresalul Alexandru Averescu.
Am fost chiar in satul Babele de langa Ismail unde s-a nascut maresalul care a luptat la Marasti si Oituz si care a adus victoria Romaniei in primul razboi mondial. O mica placa fusese asezata de niste militari romani pe peretele scolii din localitate, cu predare in limba romana si cu peste 1.000 de elevi, care se numeste acum intr-un fel nepronuntabil: Ozyornoye. Ucrainenii, ecologisti, dupa instalarea festiva a tablitei comemorative, au plantat o tufa, singura tufa de langa peretele scolii, exact in fata placii astfel ca aceasta era mascata complet de frunze.
Acelasi fel de “ecologisti” au lansat in Romania, sub platforma “romanismulu”, o asa zisa campanie pro-Basarabia, ilustrata in principal prin harta ciuntita, difuzata in proportii de masa, de unde bastina unuia dintre cei mai insemnati ostasi ai Romaniei a disparut, “camuflata” de frunzulitele “noilor golani”. “Brandul” – denumirea prin care s-au lansat si acreditat public ecologistii nostri – este o proba de utilizare frauduloasa a unei marci de renume, folosindu-se capitalul de credit al veritabililor “golani” care au fondat Piata Universitatii. Aceiasi “golani” care au protestat impotriva FSN-KGB, care au fondat Liga Studentilor, au lansat apoi Miscarea Pentru Romania, si au infaptuit Drumul Crucii din martie 1992, actiune cu rasunet national a noii generatii de tineri din Chisinau si Bucuresti care a prefatat reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Renumele “golanilor” nationalisti romani a fost pus la lucru in beneficiul Ucrainei, sub nasul institutiilor “inteligente” si a naivilor unei generatii fara cunostinte istorice.
Mai mult chiar, si pe Wikipedia au fost deja asezate aceste reprezentari falsificante ale Romaniei. Apogeul acestei perversiuni a fost dupa mine descoperirea acestei harti intr-o scoala romaneasca din Transnistria, unde abominatia figura la loc de cinste, sub icoana. Copii deja supusi opresiunii rusesti in afara scolii erau agresati chiar si in interiorul scolii. Este un exemplu de manevra de raspuns a Ucrainei la campania romaneasca lansata de Civic Media cu privire la canalul Bastroe. Atacul la harta mentala a desfasurarii romanesti dintr-o zona cheie a Basarabiei, din punct de vedere istoric, este una dintre cele mai perfide si mai izbutite actiuni model a serviciilor moldo-ucrainene. Semnificativ este si un alt aspect – cu privire la fantomatica grupare. Lansarea organizatiei a avut loc prin intermediul unui personaj mai mult decat controversat, Doru Maries, care este de loc dintr-o localitate din nordul tarii, foarte aproape de granita cu Ucraina. Maries i-a promovat public pe asa zisii noi golani dupa ce el insusi a fost instalat la sefia Asociatiei 21 decembrie 1989, organizatie cu valoare simbolica insemnata, tocmai cu sprijinul direct al procurorului militar Dan Voinea, cel care a reusit ani de-a randul musamalizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei din 1990, in care actorul principal este Ion Iliescu. Voinea are vechi legaturi cu Iliescu, inca dinainte de 1989 si a facut parte din grupul restrans al conspiratorilor de incedere ai lui Iliescu, participand direct la lichidarea lui Nicolae Ceasusescu. Dupa nenumarate proteste ale victimelor mineriadelor Voinea a fost demascat public chiar de colegii sai din Parchet care au demonstrat ca manevrele lui Voinea urmau sa duca la nulitatea absoluta a dosarelor penale. In timpul manifestatiei din Piata Universitati rolul jucat de Maries a fost, cum altfel, tot unul diversionist, acesta incercand prin toate mijloacele determinarea unor actiuni violente ale demonstrantilor impotriva puterii, oferind astfel pretextul mult asteptat al represiunii. Represiunea a avut loc, in data de 13 iunie, iar noaptea, inainte de interventia in forta a politiei impotriva grevistilor foamei, Maries si-a strans rapid catrafusele si a disparut. Am facut o digresiune insistand asupra istoriei acestei neobisnuite si abile operatiunii de amputare simbolica a Basarabiei, deoarece este o actiune etalon, de manual, care va fi urmata de altele de acest tip, de distorsionare a memoriei si mentalului prin dezinformare si manipulare.
Mii de tineri romani poarta tricouri cu harta ucraineana, in nenumarate orase din Romania harta poate fi vazuta lipita pe peretii cladirilor, internetul este plin de imagini ale aceleiasi harti. Experimentul a reusit. In mentalul colectiv a fost sadita o imagine a Romaniei fara Bugeac, fara locul unde s-a nascut autorul acelui celebru «Pe aici nu se trece», unul dintre putinii maresali ai istoriei romanesti, erou care a adus o victorie colosala tarii. Daca un astfel de reper istoric poate fi amputat, orice este posibil, ar fi concluzia de inventar a ucrainenilor.
Teama Ucrainei
Declararea unui numar semnificativ de moldoveni drept romani ar arunca in aer tot esafodajul stalinist al “natiunii distincte moldovenesti”. Suportul ideologic al Moldovei se va prabusi. Sute de mii de “moldoveni” din Ucraina, din fosta Bucovina isi pot solicita cetatenia sau dreptul de a fi considerati romani ceea ce ar implica si drepturi de reprezentare politica considerabila in Parlament, nu ca pana acum.
Ecuatia politica a Ucrainei ar fi serios zdruncinata. Conform Tratatului semnat cu Romania si, deasemenea, conform legilor interne – cu lustru european, etnicii romani ar trebui sa primeasca drepturi de reprezentare politica corespunzatoare ponderii lor, ceea ce ar schimba ecuatia jocului politic in Rada de la Kiev si ar da peste cap inclusiv combinatiile rusesti, care s-au intemeiat pe manipularea jocului in parlamentul ucrainean.
De fapt, Ucraina si Rusia concureaza acum in obtinerea controlului si influentei asupra Moldovei, respectiv asupra zonei transnistrene. La Kiev, Aleksandr Cealii, ex-prim-viceministru de externe al Ucrainei a declarat inca din 2006 ca “puterea ucraineana ar trebui sa intreprinda niste actiuni extraordinare si foarte rapide in scopul de a initia consultari privind situatia din Moldova la Washington, Bruxelles si Moscova”, deoarece, potrivit ex-ministrului, “situatia din Transnistria ameninta direct integritatea teritoriala a Ucrainei si hotarele ei”.
Cealii a sustinut si cu alte ocazii ca “factorul romanesc” ar fi adevarata primejdie a dezmembrarii Moldovei, ca urmare a accederii Romaniei in UE, deoarece o parte semnificativa a cetateniilor Moldovei ar avea sansa obtinerii dublei cetatenii – a Moldovei si a Romaniei.
Arma Chisinaului ascutita la polizor unguresc
Arma Chisinaului impotriva Romaniei a fost aleasa cu usurinta din panoplia de inamici traditionali. Rusia si Chisinaul impreuna, la nivel oficial, au acuzat Romania de inventarea artificiala a problemei cetateniei romane pentru cetatenii R. Moldova. In 2007 Guvernul de la Chisinau a acuzat autoritatile romane de subminarea securitatii nationale si statalitatii R. Moldova, pentru ca s-a oferit sa gazduieasca Centrului european de acordare a vizelor Schengen pentru R. Moldova.
Pentru ca moldovenii sa poata pasi catre Europa, evitand Romania, Voronin a apelat la cei mai buni “prieteni” ai Romaniei, maghiarii, astfel ca UE a atribuit aceasta sarcina ambasadei Ungariei la Chisinau. Centrul Comun de Vize la Chisinau (“primul de acest fel in lume” dupa chiar spusele directorului Centrului) este patronat de Consulatul Ungariei in R. Moldova. Ambasadorul Ungariei la Chisinau, Mihály Bayer, este si directorul Centrului. Tot un ungur, Kalman Mizsei, este reprezentantul UE pentru R. Moldova.
Gestionarea relatiei cu Europa a revenit, straniu, unor unguri, unul cu studii la Institutului de Stat de Relatii Internationale din Moscova, o interfata cvasi-caghebista, absolvit in 1980, iar cel de-al doilea, Kalman, este orientat tot catre Moscova, fiind un trepadus de frunte al lui Soros, prins cu mana varata adanc in fonduri europene, “spalat” si refreshat proaspat si apoi parasutat in Moldova. De aici Kalman a ales calea Moscovei si a Tiraspolului, devenind un fel de agent electoral al asa zisilor “democrati” transnistreni.
“Moldova – niciodata in UE!”, supraliciteaza Budapesta
Ambasadorul maghiar scolit la academia KGB, Mihály Bayer, sustinea zilele trecute, la Chisinau ca “o integrare rapida in Europa nu este in interesul Moldovei”, si ca Moldova va fi gata pentru integrare poate niciodata, poate peste 15-20 de ani…Echivalent cu a spune ca Unirea – chiar si in UE, dintre Romania si Basarabia nu va avea loc niciodata. Nici Voronin nu ar fi spus-o atat de apasat si definitiv.
Ungaria isi mentine un interes special pentru actiunile Partidului Comunist din Republica Moldova. Legiferarea de catre Parlamentul de la Chisinau a statutului de autonomie pentru Gagauzia precum si masurile luate de comunisti impotriva limbii si istoriei romane sunt apreciate de catre Budapesta. Sprijinind in acest caz pozitia Republicii Moldova, Ungaria urmareste sa foloseasca precedentul creat in actiunile sale consecvente, pe care le intreprinde pe plan international, pentru a “obtine autonomia teritoriala a maghiarilor din Romania si din tarile vecine”.
In timp ce Ungaria ravneste la atingerea scopurilor sale autonomiste, deziderat reincalzit de asa zisul “precedent Kosovo” intalnirea in Uniunea Europeana dintre romanii aflati de o parte si de alta a Prutului este vazuta la sfantu asteapta de reprezentantii Budapestei, cei care gestioneaza totodata relatia Chisinaului cu UE.
Pe de alta parte, desi acordarea cetateniei romane a fost un obiect de disputa in realitate ritmul de procesare a dosarelor este extrem de lent (din 28.528 solicitari de cetatenie romana depuse intre 2002 si 2005 la consulatul din Chisinau, pana la inceputul lui 2006 au fost solutionate doar 1942). in ce priveste acordarea cetateniei la Bucuresti, la Ministerul Justitiei fiinteaza in continuare un singur complet de judecata care analizeaza solicitarile de cetatenie, timpul de asteptare fiind in cazurile in materie de ani de zile.
Inafara de nivelul declarativ, in mod evident, romanii din afara granitelor se simt sacrificati si abandonati de statul roman. Grupuri clientelare absorb majoritatea fondurilor dirijate dinspre MAE catre exterior. Lansarea si afirmarea tanarului Dorin Chirtoaca este poate singurul fenomen pozitiv petrecut in ulktimii ani la Chisinau. Ascensiunea tanarului Chirtoaca la Primaria Capitalei este o sansa de resurectie a Noii Generatii a Moldovei.
Ulii de la Washington si “porumbeii” de la Kiev
Gruparea lui Soros insa, iar nu Bucurestiul, tine in mana cea mai mare parte a spatiului de afirmare politica de la Chisinau. Jocul politic de la Chisinau este determinta de interferenta dintre Ucraina si Rusia – cu interventia, in beneficiul Ucrainei, a unor grupuri de la Washington – care au extensii si la Bucuresti – coordonate de un Centru controlat de Zbigniew Brzezinski – reprezentat la vedere (si) de Vladimir Socor.
Centrul lui Brzezinski lucreaza in raspar cu politica oficiala americana, folosindu-se de parghii americane castigate prin penetrarea din cursul anilor 70/80, la varful sistemului american de putere. Brzezinski a dispus de resurse importante iar Soros a fost unul dintre partenerii sai de seama. La Chisinau o buna parte din spatiul de joc “democratic” este controlat de Soros, in detrimentul Romaniei si in beneficiul planurilor legate de Ucraina, prin bursierii sai infiltrati in toate zonele de control din media, partide, societate civila.
Brzezinski este unul dintre marii strategi ai unei aripi semioculte a sistemului de guvernare american. in subordinea sa se afla figuri renumite, profesori ca Samuel Huntington, cel care a lansat teoria ciocnirii civilizatiilor care ar fi urmat sa produca o falie geopolitica continentala (in care Romania urma sa fie rupta in doua), un Jeffrey Sachs, inventatorul teoriei “terapiei de soc”, promovate de FMI si World Bank, care a distrus economiile si munca de patru decenii a est-europenilor abia iesiti din sistemul de exploatare sovietica.
Jeffrey Sachs a avut si are un rol cheie pentru Brezinski in dosarul ucrainean si a avut inca din 1997 o legatura stransa cu Victor Iuscenko, pe atunci presedinte al Bancii Nationale. Sustinerea lui Iuscenko a urmarit si un alt scop, respectiv limitarea implicarii UE ca forta politica serioasa cu rol geopolitic major. Substratul politico-militar al preocuparii intense a strategilor lui Brzezinski are ca miza aderarea Ucrainei la NATO in perioada 2007-2009.
Moldova si Romania sunt subordonate proiectului Ucraina, si nu de azi de ieri. Conceptul axei Chisinau – Kiev – Tbilisi, cu centrul de comanda la Varsovia ii apartine lui Zbigniew Brzezinski – asa cum centrul de comanda pentru Romania – Bulgaria – Iugoslavia a fost Budapesta in anii ’90, relatie coordonata de Soros. Miza Ucrainei implica nevoia controlului “problemei” Transnistriei. Acelasi Jeffrey Sachs lucreaza cu “partenerii ucraineni” de o buna perioada de timp, la tematica transnistreana.
Cheia Moldovei – alegerile parlamentare din 2009
Nici Moscova nu sta cu mainile incrucisate, ba dimpotriva a rasucit mainile moldovenilor la spate obligandu-i, din butonul gazelor s energiei, sa accepte o forma resapata a asa-numitului “Plan Primakov” (“Acordul cu privire la baza relatiilor intre Republica Moldova si Transnistria”), proiect care pe fond are ca obiectiv principal legalizarea prezentei trupelor “pacificatoare” rusesti pe teritoriul Moldovei.
Recent a fost scoasa la iveala o noua intelegere, care reia de fapt vechii termeni ai planului Primakov de “solutionare definitiva a conflictului inghetat din Transnistria”, prin transformarea Moldovei intr-o republica federativa si acordarea de drepturi semnificative reprezentantilor Tiraspolului in Parlamentul de la Chisinau. Practic, la alegerile din 2009, se va incerca, daca Acordul va fi in vigoare pana atunci, transnistrizarea intregii Moldove.
Perspective sumbre, asadar, in anul Unirii, dar si pe viitor. Asta nu ne impiedica a rosti numele Basarabiei, din ce in ce mai tare…
Transnistria – tara nimanui
Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si de litoralul de 150 km al Marii Negre. Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia. Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica, continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.
Stapanirea cnejilor bolohoveni (precursorii cazacilor) se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior. Istoricul ucrainian V.B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni, nici altor principi rusi”. Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. al XIV-lea, principatul de la Baia alaturandu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia. Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia. Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul al XI-lea semnaland prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” in zona. In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie, elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora. La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba, nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului, pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii. Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia. Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.
Intr-o scrisoare catre inalta Poarta, Stefan Bathory arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor, Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.
Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul secolelor XVI – XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei.
Domnii Moldovei au stapanit Transnistria
Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste. Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.17
Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului.
Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.
Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane
Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului”. In cateva randuri, tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul, fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.
Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa. Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei. In 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.
Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toti la est de Nistru
Rusii vor ajunge in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute intre granitele ei pentru a-i coloniza. Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramana nepopulat. Astfel, la 1739, Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut Nistrul in fruntea a 4000 de moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni in luptele cu turcii si incheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinand recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.
In perioada 1769-1774, la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amanduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati intre Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A. I. Mavrocordat.
Acordand scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurand autonomie, biserica romaneasca, magistrati romani, scoala de limba populara, tiparire de carti in limba romana si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragand deja romani din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2000 de familii cu 15 biserici romanesti.
Se faceau colonizari chiar si in jurul Kievului dar si in sudul Rusiei, aducandu-se cate 25-40 de familii pentru o asezare. Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopentia in cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug intre 1942-1944 gasesc in orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti. Batranii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri de taxe pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.
Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stang al Nistrului: Tiraspol in fata Tighinei si Ovidiopol in fata Cetatii Albe. Marea majoritate a transnistrenilor fiind romani, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mana de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali. Banulescu este cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe langa guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu romani va deveni un oras intreg cu peste 40.000 de locuitori.
Romanii pun bazele culturii ruse
In 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino). In 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaza ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.
Cultura romaneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin romanii ce si-au gasit rosturi in Rusia. Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti. Calugarul roman Paul Beranda este intemeietorul lexicografiei rusesti. Spatarul Milescu, pe langa activitatea diplomatica si stiintifica, a fost invatatorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al Imparatului. Herascu (Hirastov) a fost literat si primul curator al Universitatii din Moscova. Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru impreuna cu peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod. Mihail Strilbitchi din Moldova isi va muta tipografia la Dubasari, apoi la Movilau. Ioan Silviu Nistor in ,,Istoria romanilor din Transnistria” mai aminteste de un roman Turcu ca autor al Codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului rus de Externe si de Grigore Voloseninov (“Romanul”) de asemenea diplomat al Rusiei. Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna incepe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spataru Milescu (care in China la popasuri da comanda cazacilor sa ii cante ,,Dunare, Dunare”), prin Leon Donici si altii, Rusia capata niste mari oameni de cultura.
In 1737 se nastea in Rusia Nic Bantans Camenschi, urmas de boier moldovean, ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii. Mihai Frunza, geniu militar al Armatei Rosii, mort in 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS. Acesta se nascuse in Turkestan, urmare a unor colonizari a regiunii cu basarabeni si transnistrieni, in 1878.
In 1854, se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. Nicolae Donici a intemeiat in 1908, la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica. Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba romana la Universitatea din Odessa.
Academicianul sovietic * S. Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani”.
Toponimia confirma romanitatea Transnistriei
Iata in continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, (langa izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe langa Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (intre Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (langa Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (langa Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urata, Serbani, Arnautovca (langa Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (langa Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (langa Gaisan) etc.
In 1893, Th. Burada mentioneaza urmatoarele sate moldovenesti din gubernia Cherson: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi Burada gaseste, in 1906, in Podolia satele romanesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Rabnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.
Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, traiau in Cherson si Podolia 532.416 de romani, in Ecaterinoslav 11.813, iar in Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pana la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, in Transnistria existau peste 400 de sate curat romanesti.
Alexis Nour (care a identificat in Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact romanesti spre rasarit Glodosi – cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani – la o paralela cu Iasul insa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit in Kiev un liceu care purta numele celui care il intretinea prin donatii uriase: ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele il purta si o strada in Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu.
Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita.
In 1918 Transnistria canta ,,Desteapta-te romane”
Intre 1909 si 1913, ieromonahul Inochentie a condus in Transnistria, la Balta, o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii romane in biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau in pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se imparteau gazete in limba lor. Desi aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si inchis. Autoritatile vor permite insa folosirea limbii romane in biserici.
In 1914, Austria promitea Romaniei ,,toata Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reinnoi. Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni in Ucraina a avut un rol benefic in redesteptarea constiintei nationale la romanii din Imperiul tarist. Ofiterii romani vor desfasura o vie activitate culturala atragand de partea lor studentii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri romani din armata rusa care vor avea si ei o puternica inraurire asupra studentilor din Odessa si impreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917. In ziua de 18 aprilie a aceluiasi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor romani la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvant moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru romanii de dincolo de Nistru, iar in 14 aprilie se infiintase ,,Asociatia invatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”. Congresul invatatorilor romani din Rusia, tinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate in limba romana.
,,Pe noi cui ne lasati?…”
In sedinta Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitrascu va protesta impotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitrascu impreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea – societate nationala a romanilor din Ucraina” infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.
Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarat ca in Sfatul tarii, romanii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca romanilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice. Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor romani de varsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a intrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramane fratilor, pe noi cui ne lasati?”.
La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al romanilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol in 16 noiembrie si Grigoriopol in 21 noiembrie, hotarandu-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati. Tinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de scoli nationale cu predare in limba romana si alfabet latin; introducerea limbii romane in biserici, Justitia in limba bastinasilor, medici romani la sate, moldovenii sa faca armata in oastea nationala si alegerea a opt reprezentanti in Rada ucraineana. S-a mai hotarat tiparirea de gazete, impartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta maine, din copacul nostru va ramane buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat in incheiere ,,Slava Moldovei slobode”.
Comitetul National Roman ales a deschis 52 scoli romanesti, Rada ucraineana a aprobat manualele romanesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a inceput sa introduca si in Administratie si in Justitie cunoscatori ai limbii romane. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul romanesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma. Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara in limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. In satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de Vasile Alecsandri. Pana ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, in scoli si in 1919 se mai canta ,,Desteapta-te romane”.
In 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stanga Nistrului, ia cuvantul in Rada ucraineana si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un Congres general al romanilor din Ucraina in iunie 1918, dar abia in decembrie 1919, la o Adunare nationala, se pune problema organizarii lor intr-un stat national. La 21 martie 1919, in urmarirea bandelor bolsevice, romanii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.
La Conferinta de pace de la Paris, Romania nu a reclamat Transnistria si raman de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a infaptuit atunci, fiind siliti sa infrunte inca o epoca de suferinte. Dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut in Mahala langa Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Romania) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.
Intr-o cuvantare tinuta la Varsovia, in noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de romani traiesc dincolo de frontiera estica”. In aprilie 1920 incep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala intinzandu-se in raioanele Codama si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). In 1922, sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa inabusirea in sange a acestora s-au facut deportari in masa.
RASS Moldoveneasca -un stat romanesc intre Rusia si Romania Mare
Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne, si ca urmare a tendintelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se intrunesc la Balta delegatii satelor romanesti. Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome. Si totusi, in 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, in cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.
Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atata pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat roman intre Rusia si noi” va permite dezvoltarea in URSS ,,a unei vieti nationale romanesti”.
Mostenirea lasata de tarism era infioratoare: populatia analfabeta, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii in mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt. Demn de mentionat ca in RASSM nu s-a vorbit totusi despre “limba moldoveneasca”, ci despre romana. Reiese din paginile saptamanalului ,,Plugarul rosu”, care, la 21 august 1924, relata: ,,s-a hotarat ca in scoale, case si in asezaminte de cultura romaneasca sa se intrebuinteze limba romaneasca”.
In RASS Moldoveneasca au functionat 145 scoli romanesti gimnaziale, 18 scoli romanesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara romaneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scanteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie romana la scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice. Tanara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.
Prigoana stalinista
In 1937 insa, intelectualitatea din RASS Moldoveneasca a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa, fiind exterminata in mod barbar. Incepand cu intregul guvern al republicii si terminand cu inimosii scriitori transnistrieni intre care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrancea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pana acolo incat in satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost impuscati 167 barbati din cei 168.
Datorita colectivizarilor fortate si inchiderii bisericilor (incheiata in 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atat de intens incat a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atat de mare incat la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna romanilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N. Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila in cei pe care ii descopereau trecand Nistrul. Astfel de evenimente erau obisnuite, insa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie in parlament si in presa interna si internationala.
Sfasierea Transnistriei
Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldovenesti.” Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc in paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere in Sovietul Suprem al URSS de a intruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa Socialista Sovietica Moldoveneasca”.
Kremlinul comandase culegerea de date in vederea luarii hotararii privind structura administrativ-teritoriala a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care impreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.
Conducerea fostei RASS Moldoveneasca propune si ea cedarea catre Ucraina, pe langa Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codama, Balta si Pesciana.
Prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sa-i revina pe langa Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si Ismail, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Desi in urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem ii propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sa se adopte varianta RASSM, in 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM in varianta propusa de Ucraina.
La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei in componenta Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sunt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).
Iata cateva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Barzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Parlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Stramba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, serbi (raionul Crutai); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Branza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie). Multe din numele romanesti vor fi schimbate: Barzu in Kotovsk, Marculeni in Dimovka, Volosca in Pisariovka, Intunecata in Svetloe, Nani in Ananiev, Vrabie in Vradievka, Valea Hotului in Dolinskoie, Malai in Karataevka, Urata in Elenovka etc.
Numele moldovenilor au fost ucrainizate si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.
Sub administratie romaneasca
Intre 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, Romania a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se intindea intre Nistru si Bugul de pana la limanul Niprului, iar in nord pana la apa Niomjai si a Rovului. Teritoriul, in suprafata de 44.000 kilometri patrati si cu o populatie de 1,2 milioane de locuitori, a fost impartit in 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabnita, Tiraspol, Tulcin. In vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a invatamantului (rusa sau romana) dupa alegerea obstei. Pastrand vechea impartire in 64 de raioane, din cei 1623 functionari, doar 398 proveneau din Romania. Din cele peste 1000 de biserici desfiintate de comunisti, in 1943 nu erau inca reparate decat 76. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din Romania. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, romanesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,tara Bugului”, ,,Molva”. La Tiraspol s-a infiintat Liceul romanesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe s-au deschis in Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc in toate satele Transnistriei. In satul Harjau au fost repatriati romani din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate intre Prut si Bug la inceputul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2600 tigani.
In 1944, odata cu inaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost incorporata in RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia in componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si in prezent.
O Romanie extrem-orientala
In 1966, R. Udler precizeaza ca 240 de localitati cercetate in cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau in Ucraina (Transcarpatia, Cernauti, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), in RSSA Abhazia, in Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate si pentru Omsk si Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora romaneasca de peste Ural. In regiunea Orenburg si Turgai exista sate pur moldovenesti. In satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai intai fusesera colonizati in Simferopol. In satul Abiarski a intalnit familii cu numele Septechita. In regiunea Samarkand exista un sat exclusiv moldovenesc, iar in satul Orheievka din Semipalatinsk traiau coloni din Orhei. Sate romanesti exista in jurul Omskului si Akmolinskului si in regiunea Tansk. In jurul orasului Irkutsk exista romani, unul din satele in care acestia sunt concentrati fiind Ceremskov. Langa Vladivostok pe fluviul Usuri exista sate ca: Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunai, Basarabia Noua, Loganesti cuprinzand la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, langa Habarovsk, exista sate ca: Inul, Aur, Dunarea. In Manciuria traiau inainte de razboi 20.000 de romani. S-au semnalat pescari romani din Primorsk care au cerut azil in Japonia.
Intre multele valuri de deportari, emigrari, colonizari ale romanilor spre est, un rol important l-a avut si stramutarea in Siberia si Kazastan intre 1906-1914 a 60.000 basarabeni si crearea unei adevarate Romanii extrem-orientale.
Destramarea URSS nu le-a folosit romanilor din Transnistria
Recensamantul din 1989 din Ucraina atesta prezenta romanilor la est de Nistru, in regiunea Odessa, care cuprinde insa si sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) si alte regiuni (73.128). Exista, in 1992, la Odessa o Societate Culturala Romaneasca ,,Luceafarul” care edita si un saptamanal cu acelasi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea despre acest saptamanal ca este un ,,alin pentru durerea ce ma incearca” si ca ,,ne dor schimbarile carora au fost supuse candva denumirile satelor noastre” si vorbeste de ,,existenta de veacuri a noastra pe aceste locuri”.
Interesele rusesti in zona – a caror expresie este conflictul inceput in 1992 si tendintele centrifuge continuate pana in prezent – impiedica accesul la viata nationala macar pentru romanii transnistrieni din raioanele Moldovei. Daca la inceput 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latina, in urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar scolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepresedinte al Societatii ,,Transnistria” anunta ca a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) si nr. 12 din Rabnita. In intreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populatie (rusii si ucrainenii reprezinta doar 22, respectiv 28%); in Tiraspol unde, in 1940, romanii formau 65% din populatie, in 1989 reprezentau abia 12%.
Cu gandul la acesti bravi romani transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu ca ,,integritatea noastra teritoriala pana la frontierele estice ale neamului este o obligatie sfanta, ca a XI-a porunca a decalogului romanesc”.
Autoritatile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleaza pe langa raioanele de la est de Nistru si orasul Tighina care este in Basarabia. In 1992, dupa ce armata Moldovei a intrat in Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sa se retraga. Ostasii au plans de necaz. Chisinaul este indreptatit conform dreptului international sa restabileasca ordinea constitutionala in zona insa a avut si are niste ezitari cel putin suspecte.
Viorel Dolha
Ziua, 14 august 2004
Cautare
Ultimele articole
- Basarabia si Bucovina – drum de glorii, drum de jale în istoria națională
- 27 MARTIE, PRIMUL PAS SPRE UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR
- Drama Basarabiei în timpul ocupației sovietice
- A rosti numele Basarabia …
- Dosarul Eminescu
- Mihai Ghimpu: Tratatul cu România este neconstituţional
- Douazeci de ani in Limba Romana
- “Jandarmeria română la Prut, gata de invazie”
Categorii
- Basarabia noastra (9)
- Eminescu (2)
- Dosarul Eminescu (1)
- Publicistica (1)
Pagini
Arhiva
- September 2011 (3)
- November 2010 (8)
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Basapress's Blog 