Bag Ladies

Azi mi a zis ca ii e frica de mine. Ca ii e teama de ziua in care o sa il fac presul meu,carpa mea de sters pe jos. Mi a zis ca nu a mai intalnit o fata asa dura ca mine. Nu cred ca vorbea de mine. Sunt socata.Am nevoie de tequila.

Sunt o nenorocita.Am aprins chibritul la ambele capete si acum astept sa ma arda..

Ar fi multe de zis, dar am sa iti zic doar ” la multi ani,te iubeste fratele tau, Adeia, orice s-ar intampla” .

Vreau sa scriu. Dar ce sa scriu? E 3 dimineata si nu, nu vin din club, vin din pat. Am stat toata ziua inchisa in casa in speranta ca imi va veni mintea la cap si voi invata pentru examen. Am facut-o, dar nu ma simt pregatita.
Stau in bucatarie, fumez o tigare si ma gandesc ce vreau sa fac cu viata mea. Vreau sa merg inainte. Dar daca vreau asta, de ce ma uit inapoi? De ce ma gandesc la ce am avut?
Ce am avut? Ce am? Ce voi avea? Sau mai bine zis, ce vreau sa am?
Nu mai am un loc pe care il numesc acasa. Stau ” prin vecini” pentru ca nu vreau sa merg la parinti,pentru ca locul ala imi da senzatia ca sunt o ratata,ma simt nefericita acolo.
Stau uneori si ma gandesc ce vreau de la viata, sau mai bine zis, ce vrea viata de la mine. Mi-a dat niste lovituri sub centura in ultima perioada,care m au cam pus in genunchi. E adevarat, m-a prins cu garda jos si a profitat. Mi-am pierdut iubirea vietii, niste persoane pe care le am crezut prieteni, sanatatea nici ea nu prea tine cu mine, iar familia, hmm, e greu cu familia mea.
Sunt nefericita, ma simt mizerabil, nu mai stiu cum sa traiesc. Incercam acum sa imi amintesc de cand nu am mai zambit. Dar nu din complezenta, ci de fericire. Probabil de cand eram cu el, el ma facea sa zambesc.
Si acum probabil ca o sa te intrebi de ce nu mai e el in viata mea. Pai e complicat si aici. Ti am mentionat oare ca sunt o fiinta tare complicata?! Nu, eh afli acum. Sa iti si explic,ca asa e normal. Aveam o viata frumoasa, o casa frumoasa,in constructie ce-i drept dar frumoasa. Aveam 2 copii minunati de crescut(mentionez faptul ca nu sunt ai mei,nu sunt o mama denaturata care isi lasa copii si pleaca), abia ne luasem un caine, aveam job uri ok. Eh bla bla. Dar nu era chiar asa. Aveam o casa de care trebuia sa avem noi grija, cu cheltuieli, sa dam socoteli ce ai cum. Aveam 2 copii pe care ii cresteam si incercam sa ii educam si incearca sa dezlipesti un copil din noua generatie de tv sau computer. Ne luasem caine pe care il iubesc, dar dupa care ne trezeam noaptea ca sa strangem si care te trezea la 3 noaptea tragand de tine si latrand ca are chef de joaca. De job uri ce sa mai zic,nu erau deloc ok. Amandoi ne detestam job urile. Si ce sa mai zic,una peste alta nu mai aveam timp unul de celalat, nu ne mai iubeam cum era normal la varsta noastra sa o facem. Cu alte cuvinte am clacat. El din pacate,nu a inteles lucrul asta si nu m a sustinut si am plecat. End of story.
Sa revenim acum la problema mea. Ce dracu fac eu cu viata mea? Ce vreau sa fac mai departe? Imi doresc o familie? Sau vreau cariera? Sau amandoua?  Hmm, greu de zis.

Nu, nu trebuie sa te indragostesti de mine. Nu trebuie sa ma vrei. Nu trebuie sa fi suparat ca nu te bag in seama. Chiar nuuu! N am cautat asta. Nici nu cred ca am cautat ceva. Mi a placut atentia,intr adevar, dar nu te indragostii de mine. Eu sunt data peste cap,asta e normalul meu. Nu ma vrei,dupa ce ma cunosti,n ai sa ma vrei.
N am sa te las sa te indragostesti de mine.

Stiu ca n ai sa citesti asta vreodata(nici nu prea ai cum,avand in vedere ca sunt singura care mai stie de acest blog),dar iti scriu.poate undeva, subconstientul lucreaza.
Te pup.noapte buna..

Bad things are happening and you are not here to stand by my side.again.

Am nevoie de o pauza. Organismul meu cere odihna. E haos in viata mea. Simt cum organele imi cedeaza unul cate unul, rand pe rand. Simt cum nu mai fata lucrurilor pe care le incep. Simt cum stresul, nervi si oboseala imi acapareaza gandirea. Am nevoie de o iesire din programul asta prost pe care il am. 3 zile undeva in munti, cu telefon inchis si o carte buna. Si daca te includ in vacanta mea, atunci as avea nevoie de o luna. Dar astea sunt vise. Pana atunci,ma intorc la lucrul meu. Ramane pe alta data. Organismul ma uraste.

9 july 2014.The biggest regret of my life.

Azi am fost atat de entuziasmata incat am vrut sa te sun. Nu am facut-o. Nu mi-ai fi raspuns oricum. Simteam nevoia sa iti impartasesc ce am simtit eu azi, vroiam sa fi fericit pentru mine. Imi e dor sa vorbesc cu tine.
Trece. Toate trec.
Te pup.