Flying above the stars

1 Martie 2010. Ziua a inceput cu un soare orbitor care m-a trezit mai devreme decat de obicei pentru o zi de luni. Cerul este sclipitor de albastru, dar afara nu e deloc primavaratec... iti ingheata nasul de cum il scoti pe usa (pe nas!). Dar Deanna a plecat la scoala fericita in paltonul cel rosu de primavara si cu zv...onul primaverii legat la mana :). 1 Martie sa va fie zambitor si insorit! :)

Daca lucrezi ca mine in Personal Assistance, Executive Assistance, Secretariat, Office Management, Admin, etc si iti cauti un job in Londra (si nu numai), probabil ca stii deja ca majoritatea joburilor super cool si foarte bine platite sunt scoase la concurs prin agentiile de recrutare. Daca te hotarasti sa aplici pentru astfel de joburi trebuie sa te astepti la urmatoarele:

1) Nu toate joburile de pe site-urile predominate de agentiile de recrutare exista si in realitate. Agentiile nu publica datele personale ale angajatorului (numele companiei, adresa, numar de telefon) pe site-uri. Foarte multe agentii isi atrag clientela in acest mod.

2) Poti sa aplici si pentru 200 de joburi intr-o zi, asta nu inseamna ca vei fi contact (daca vei fi contactat) de catre agentii exact pentru joburile pentru care ai aplicat. Cine se va stradui sa faca efortul sa iti citeasca CV-ul si ii va placea ce scrie acolo, te va contacta:
a) fie pentru a te pune in baza lor de date
b) fie pentru a te chema sa te inregistrezi cu agentia.

3) Daca se intampla b), asta nu inseamna ca dupa inregistrare vei primi imediat interviuri cu vreo companie care angajeaza. Dupa inregistrare si teste in word, excel, powerpoint, access, typing, spelling, proof reading, etc (approximativ 1 ora sau 1 ora jumatate), iti vor pune intrebari despre experienta anterioara, un fel de interviu prin care vor vedea cum vorbesti, cum te adresezi interlocutorului, cat de bine esti pregatit sa te vinzi, etc. Unii agenti mai constiiciosi chiar iti vor da sfaturi cum sa raspunzi la unele intrebari cheie in fata angajatorului.

4) Dupa evaluarea rezultatelor si interviului ti se pot comunica urmatoarele:
a) te vor contacta ei cand vor gasi ceva "suitable" pentru tine.
b) te vor intreba daca esti pregatit sa lucrezi ca temp pentru o perioada (pentru a observa cum te descurci "pe teren")
c) iti vor oferi detaliile unui job concret si te vor trimite la un interviu cu un angajator. (daca esti norocos)

5). Chiar daca mergi doar pentru a te inregistra cu o agentie, nu inseamna ca nu vor judeca cum esti imbracat si cum te prezinti, deci pregateste-te ca pentru un interviu normal cu un angajator.

6) Fii sigur ca ai cu tine toate actele care ti le vor cere pentru inregistrare, altfel risti sa te trimita acasa.

7) Nu aranja mai multe interviuri cu mai mult de una sau doua agentii in aceeasi zi si asigura-te ca ai destul timp sa ajungi de la o agentie la alta la ora stabilita, nu intarzia, nu le place.

8) Pregateste-te sufleteste sa te intorci acasa dupa o zi lunga si posibil fara nici un rezultat, iar maine sa o iei de la capat.

9) Daca nu ai primit nici un telefon de la nici o agentie la care te-ai inregistrat timp de o saptamana de la inregistrare si teste, suna-i. Nu astepta dupa ei. Cu cat ii bati la cap mai mult si mai des cu atat isi vor aduce mai bine aminte de tine.

10) Nu te lasa doar pe mana lor, contacteaza si angajatorii care isi publica anunturile de angajare direct, fara intermediul agentiilor. Dar despre asta, data viitoare:).

Deanna loves to cut paper with scissors, ever since she could handle a pair of scissors.. At first it was the safe type, baby scissors, that doesn't cut too well but would keep your child's fingers safe and their frustration at a maximum. Then it was a more grown up but still safe scissors that cut better but not as good as mommy's scissors. So one day, she started to use the normal scissors. Not even once she cut herself. That was until yesterday, when her dad bought her a pretty pink new pair of scissors that cut as well as the normal ones, but it stops her from loosing our scissors all over the place. So yesterday evening, Deanna had her first scissors cut, as thick as one strand of hair and about 2mm long. That combined with the fact that she's got a brand new box of pretty pink and coloured plasters, made her make more fuss about it than she usually does in this situations. She didn't cry, but she did mention the cut quite a few times before bedtime.

I love sleeping in the morning after the alarm clock is gone off. Thus, I usually put my alarm clock to ring 15 minutes before my normal wake up time, so i can snooze. These days i don't have to wake up too early, 7am. So my alarm clock rings at 6.45, with 5 minutes snooze time, three times.

But if you have a child, things are not going that smooth every morning.
-6.46am - Mommy, my plaster fell off my thumb, can you get me another plaster please?(that's what happened this morning). Of course, maternal instinct is quite powerful and if you know your child is awake and wants something, than, as much as you're trying to ignore it, it doesn't work. So I ask her to give me 5 more minutes (I know!!!, it should be the other way around) and try to snooze some more but other thoughts kick in, what is she wearing to school?, what breakfast will she have?, what day is today?, does she have any clubs today? did I take the meat out of the freezer? What am I cooking today?, etc etc etc. So of course i keep my eyes closed for another minute then, with much regret I decide to wake up.

Other reasons that wake me up before i am ready:
- 6.40am - Mommy I am cold/hot, can i have another blanket please?
- 6.45 am - Mommy, is it morning yet? Why is it so dark outside?
- 6.50 am - Mommy can I tell you my dream?

etc.

Of course it doesn't happen every morning, usually I manage to wake up before her and she would be the one to ask me for 5 more minutes. But we always remember the exceptions, don't we? :)

Bunicul Deannei din partea tatalui (grandad) nu mai e printre noi de vreo 10 ani. Nu l-am cunoscut nici eu nici ea. Cu toate astea Deanna stie destul de multe despre el prin intermediul bunicii si a sotului. Il stie din poze, stie mici povestiri, etc. Pentru ca nu il cunoaste si stie ca nu il va cunoaste niciodata, pomeneste destul de des de el. Cateodata imi spune ca l-a visat, sau imi repeta povestile auzite de la taticul ei sau de la soacra-mea. Din cate am inteles nu e ceva iesit din comun pentru copiii de vasta ei sa pomeneasca de un bunic care nu mai e. Este modul ei de a se impaca cu gandul ca nu il va cunoaste niciodata. Despre tatal meu (bicu) care e alive and well, pomeneste mai rar. L-a vazut o singura data cand avea vreo 2 anisori. Il stie mai mult din poze si din povestirile mele si mai vorbeste cateodata cu el la telefon, el pe romaneste, ea pe engleza :). Azi dimineata a fost iar una din acele dimineti in care am povestit despre grandad, despre o poza care a vazut-o in vitrina soacramii in care el avea barba. Si ca sa inteleg logica ei, o intreb:
- Deanna you don't speak very often about bicu, why?
- But i can't remember him very well, o only saw him once when i was little.
- But you never met grandad, and you always talk about him.
- Oh mommy, do you feel left out?
Ei cu asta mi-a inchis pliscul ;) I-am raspuns ca nu ma simt left out, ci sunt doar curioasa. La care ea :
- It's simple, bicu is still alive and grandad is dead. That's why i talk about him a lot. I wish i met him.

Si gata, am plecat la scoala :).

De cand ma stiu am avut o problema cu pantalonii lungi care sunt prea scurti. Adica sunt undeva la nivelul gleznei sau deasupra lor. Din punctul meu de vedere, pantalonii trebuie sa acopere glezna sau sa aproape la nivel cu talpa. Daca's mai lungi merg scurtati sau cu tocuri ;).
Mergand cu Deanna ieri dimineata la scoala am vazut ca pantalonii ei de la uniforma de scoala incep sa sara de glezne, drept pentru care, dupa ce am lasat-o pe madam la scoala am mers in oras sa cumpar pantaloni. Ca orice mama, ii stiu masurile ochiometric, asa ca i-am luat una bucata pantaloni de stofa negri o croiala mai sport si una bucata pantaloni stofa gri, croiala clasica.
Azi de dimineata i-am spus care are pantaloni noi. Cei gri ii sunt cam mari in talie, deci trebuie sa lucram la ei (intotdeauna am avut problema asta cu ea - buni in lungime, largi in talie). Cei negri in schimb, sunt cu talie ajustabila, deci no problem. Dar au inceput miorlaielile: They look like boys trousers (adica sport, nu croiala clasica). Why are they different from my old ones? They are too big. Everyone will laugh at me. I don't like them.
In lungime sunt buni, o idee mai lunguti, dar nu ceva care sa iasa in evidenta. Dar bine inteles ca azi de dimineata domnisoara mea a plecat la scoala cu pantalonii cei vechi si scurti. Nu stiu cum sa fac sa o conving ca pantalonii cei noi arata mai bine pe ea decat cei vechi. Maine mai incercam o data. Poate isi schimba parerea. :)

Ziua Deannei a fost si a trecut, cam acum 6 luni de zile. Tot de atunci nu am mai scris pe blog. Ce s-a mai intamplat intre timp? Nu mare lucru. Eu sunt tot fara job, asa cum eram si acum 6 luni. Am mai gasit posturi temporare pe ici pe colo, dar nu mare lucru. Faptul ca inca nu stiu sa conduc ma "ajuta" sa raman neangajata din motive de cladiri si birouri care sunt la mama naibii unde nici tren si nici autobuz nu ajunge. Nu conduci, nu muncesti, clar.
Deanna creste, invata sa scrie si sa citeasca. Dupa spusele invatatoarei, se descurca foarte bine la cei 5 ani jumate ai ei. Aseara mi-a citit jumatate din "Cat in the Hat". Dr Seuss e tare destept la scris carti pentru copii care abia invata sa citeasca. Si la scris merge bine. Invat si eu cu ea metodele de invatare a limbii englize atunci cand abia inveti sa scrii pentru prima oara. La inceput te iei dupa sunete, apoi inveti grupuri de litere care formeaza un anumit sunet. La caligrafie inca sta prost... invatatoarea nu pune mare pret pe ea... Imi explica acum vreo doua saptamani ca e mai important ca elevii sa invete sa scrie de la stanga la dreapata, in linie si sa puna punct dupa propozitii, e mai putin important ca P e pe aceeasi linie cu D. Asa ca e treaba mea sa o ajutsi sa ii explic cum e treaba cu caligrafia, si sa scriem intre linii cu coada lui P sub linie si coada lui D deasupra liniei.
Ii scrie scrisori lui Mos Craciun din Noiembrie. De la trambuline, la chiatara, vioara, laptop, pana la "calutz pe batz" sau hobby horse cum i se spune pe aici si "christmas buddies" filmul cu niste catei dragalasi care trec prin tot feluld e aventuri... le vrea pe toate :). Lista s-a tot schimbat... acum gata... a scris scrisoarea finala care a fost postata catre "Santa".

Ne vom petrece Craciunul acasa. Dupa cum sta situatia, s-ar putea sa fie ultimul craciun petrecut acasa. Dar noi sa fim sanatosi, ca in rest o sa fie si mai bine :).

Nu promit ca o sa scriu mai des, dar am sa incerc sa nu mai las sa treaca inca 6 luni pana voi scrie un nou post :).

Va doresc sa aveti parte de un Craciun fericit si imbelsugat si un An nou mai bun pentru toata lumea.

Click here

'Duck Man' saves the day! Banker catches ducklings plunging from first-storey ledge to concrete pavement below

The spectacle of a banker scurrying across a pavement, catching ducklings as they plunge off a ledge has resulted in him earning the nickname 'Duck Man'.

Full Story: click here

21 May 2009
www.dailymail.co.uk

Sa traiesti, sa cresti mare,s anatos, voios si la punga gros! Pupam si abia asteptam sa te vedem!

Sa aveti parte de un Paste fericit alaturi de cei dragi ai vostri!

Noi tocmai am terminat vacanta de Paste. Mama mai sta o saptamana. Ajunge acasa de Paste :).











Vreme buna de urcat prin copaci si lucrat prin gradina:)








Pozat albine la munca


Narcise si...



Papadii


Si am vopsit si oua:


restul
aici