deci, am fost acum 3-4 saptamani la biblioteca, si la fel, mi-au cazut ochii pe titlul acestei carti, am rasfoit 2-3 foi si pur si simplu ..

oricum m-am asezat pe un fotoliu acolo si am pana am ajuns pe la pagina 180, a doua zi m-am intors si am citit-o pe toata.. ( as fi vrut sa o iau acasa dar am o amenda pe permis si nu-mi permit ) si acum mi-a venit sa citesc iar cartea, dar nu imi aduceam aminte autorul, am dat cautare pe google si am dat de blogul acesta, si implicit acest post..

acum stiu autorul, dar cred ca ma duc maine din nou la biblioteca 😀

in alta ordine de idei, o sa mai arunc si o privire pe blog-ul tau, si merci pt post..

p.s. am vazut pe la rubrica comentarii recente si ceva in legatura cu Requiem for a dream.. genial film. Ma bucur ca mai exista oameni cu gusturi.

Drace, eu inca nu am apucat sa ma odihnesc dupa concert/bauta de dupa :)) Revin cu povestirea pe sapt viitoare candva. Momentan sunt in deplasare :))

Si in marele cod penal carol al II-lea infractiunea era similara.

„Scheletul” codului penal e acelasi pentru ca

1. Dongoroz a stiut sa-l faca in asa fel incat sa fie minim politicizat. Da, exista capitolul dedicat infractiunilor contra avutului obstesc, dar nu vad nicio problema in a incrima o infractiune contra proprietatii publice mai grav decat una contra proprietatii private. Era in linie cu constitutia Romania de la acea perioada.

2. Minitile luminate post 1989 nu au reusit sa emita un nou cod penal coerent.