Poezii din suflet, cu suflet, pentru suflet de Aura Popa

Vin

 

Din ne-nsemnata stirpe a furnicii,
tot timpul car ceva, aduc sau duc.
Ca pe-orice individ, (din ăştia micii)
probabil mă vizează vreun papuc

dar până la strivire-mi văd de treabă,
de muşuroi, de pui, de mimetism,
de gândurile-mi simple şi… de grabă,
de doza-mi (în exces?!) de optimism.

Visez la aripi şi la zbor de-o vreme!
M-adaug, mă împart şi-apoi mă scad
din cearcănele lunii, din devreme
ca prin hăţişul şansei să-mi fac vad

de stăruinţă, să-mi aduc povestea
din largul nerostirii la liman
ca toate încercările acestea
ce m-au călit să nu fi fost în van.

Vin dintr-o stirpe cu accente clare
şi pe strădanie şi pe contemplare…