Dacă ameninţările legate de Nemesis şi Nibiru erau o simplă păcăleală de copii, o nouă ameninţare de data aceasta reală se poate abate asupra sistemului nostru solar. Acest fapt nu înseamnă că Terra va pieri într-o catastrofă de proporţii cosmice, dar o parte din sistemul nostru solar va fi afectat mai mult sau mai puţin.
Ameninţarea vine din partea stelei Gliese 710. Această stea este o obscură pitică portocalie de magnitudinea 10, situată la 63 de ani-lumină distanţă în constelaţia Serpens. Astronomii au început să observe atent această stea în urmă cu un deceniu şi au constatat că în viitorul foarte îndepărtat Gliese 710 ar putea trece la o distanţă de 1,3 ani-lumină de Soare.
Totuşi această distanţă nu este suficient de mare pentru a perturba planetele de pe orbitele lor. Pe de altă parte ar putea cauza nişte perturbări în Norul lui Oort. Acesta este locul unde îşi au sălaşul milioane de comete şi se întinde până la limita atracţiei gravitaţionale a Soarelui. Cercetătorii estimează că cele 2,4 milioane de obiecte din Norul lui Oort pot fi perturbate şi puse pe o traiectorii care să întâlnească Pământul. Riscul ca o cometă să lovească planeta noastră însă creşte cu doar 10%.
Astfel de mişcări şi de întâlniri cosmice au mai avut loc, iar urmările lor se pot vedea prin discontinuităţile din Norul lui Oort. Totuşi nu este cazul să ne alarmăm. Următoarea întâlnire de acest gen este preconizată abia peste 1 milion şi jumătate de ani. Până atunci ne vom bucura de cometele care vin frumos şi regulat prin sistemul nostru solar.
Mult timp oamenii de ştiinţă s-au întrebat cum de cristalele de siliciu, care necesită temperaturi ridicate de formare, au fost găsite în componenţa cometelor, care se nasc în zonele periferice, îngheţate ale sistemelor planetare din jurul stelelor. Se credea că astfel de cristale au fost la început particule necristalizate care au făcut parte din complexul de gaze şi praf din care s-a dezvoltat sistemul solar. O echipă de astronomi a descoperit o posibilă explicaţie pentru unde şi cum aceste cristale s-ar fi format. Ei au folosit Telescopul Spaţial Spitzer pentru a observa evoluţia unei stele tinere asemănătoare Soarelui. Acest studiu oferă noi perspective asupra formării planetelor şi cometelor.
La mai mult de trei ani după ce misiunea NASA Deep Impact a trimis o capsulă de cupru de aproximativ 370 de kilograme pentru a se ciocni de Cometa 9P/Tempel1, oamenii de ştiinţă încă se zbat să înţeleagă rezultatele impactului: degajarea masivă de praf şi vapori de apă. Problema esenţială o reprezintă norul strălucitor rezultat care a ascuns mare parte din nucleul cometei, mult după ce sonda spaţială şi camerele ei de filmat au trecut de zona de impact.
Deja devenită cea mai vânată cometă a anului 2009, Lulin începe să ne surprindă cu strălucirea ei, fiind căutată atât de astronomii profesionişti, cât şi de cei amatori. Descoperirea cometei Lulin a fost rezultată din proiectul Lulin Sky Survey, care îşi propune explorarea diverselor populaţii de obiecte mici din sistemul nostru solar. Lulin a fost descoperită de către astronomii chinezi, iar primul care a văzut cometa în fotografiile de la Lu-lin Observatory a fost Quanzhi Ye.
Astroclick 