Cunoscuţi ca prinţi de Craina (Kraina), erau originari din Bregova (Bulgaria de azi), din zona Timocului, vechi teritoriu românesc aflat la Sud de Dunăre.
Această familieCarapancea (Karapandža) a guvernat ţinutul Craina din zona Timocului timp de aproape trei secole (1560-1833). Reprezentanţi mai cunoscuţi ai acestei vechi familii româneşti au fost: Ilie Carapancea, Stancu Carapancea, Mişu Carapancea şi Percea Carapancea.
Pe harata aceasta apare Provincia autonomă Margina singura recunoscută în Imperiul Otoman între 1560-1833, cu principi români – Mişu Karapancea cu soţia Sara
Comuna Răsuceni, din care face parte satul Carapancea, mai cuprinde satele Răsuceni, Cucuruzu şi Satul Nou.
Satul Cucuruzu este atestat în secolele al XVI-lea (1575) şi al XVII-lea (1621), moşia principală având o istorie bogată, care include printre proprietari pe importantul om politic Ion Ghica, unul dintre ctitorii României moderne. Pe actuala vatră a acestui sat a existat şi satul medieval Porumbeni (atestat la 1560), situat pe valea cu acelaşi nume. La sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia satului Cucuruzu se apropia de 1800 locuitori. La 1864, 220 de familii fuseseră împroprietărite cu 850 ha, proprietarului moşiei rămânându-i 1200 ha.
Provincia Autonomă Margina
A fost o regiune românească în cadrul Imperiului Otoman, între 1565 şi 1833, când Serbia nu exista ca stat – condusă din Negotin numai de cneji români de când s-a constituit. La presiunea Imperiului Ţarist, a fost cedată de către Imperiul Otoman în 10 iunie 1833 nou apărutului stat sârb. De atunci drepturile românilor, ce au fost exercitate sub otomani, au fost anulate de către sârbi, începând cu trecerea în pa trimoniul Bisericii Ortodoxe Sârbe a 87 de biserici şi 17 mănăstiri româneşti.
De la acea perioadă, exerciţiu religios s-a efectuat numai în sârbă, schimbarea în forme sârbizate a numelor, colonizarea zonei cu sârbi, învăţământ numai în sârbă, etc., situaţie care se perpetuată până azi.
Dintotdeauna locuitorii vorbesc rumâneşte şi îşi spun rumâni iar sârbii îi numesc vlasi şi afirmă că vorbesc vlaha – ceea ce, conform propagandei sârbe, e diferit de rumunski (prin rumunski însemnând români care vorbesc româna, aparţinând poporului român, în legătură cu ţara numită România).
Invenţia utilizării a două cuvinte pentru acelaşi neam nu este invenţie sârbă, căci similar mai este utiliztă de maghiari, germani, etc. Însă etichetarea că vlahii şi românii sunt din neamuri diferite e invenţie sârbă, deoarece deranjează că ar fi prea mulţi români la sud şi nord de Dunăre. Astfel a apărut diferenţierea făcută de propagandă – românii nu trebuie să existe la sud de Dunăre. În prezent, localnicii au acces foarte limitat la mass-media în limba proprie. În Serbia, la sud de Dunăre, nu există nici o şcoală (de nici un nivel – primar, gimnazial, liceal sau universitar) la care să se predea în limba pe care o vorbesc locuitorii acasă. Serbia nu este de acord nici cu şcolile bilingve. Nenumăratele petiţii ale localnicilor pentru educaţie în limba maternă au fost respinse de către autorităţile sârbe, abuzul fiind manifestat şi în acest moment. Serbia nu respectă Carta Europeană a Limbilor (pe care a ratificat-o, cu multe amendamente, în 1 iunie 2006)… Preluat din cartea “Sandu Cristea Timoc, Preşedinte executiv al românilor timoceni din Serbia”
A fost zidită de preotul roman din Banatul de vest (Vladimirovăţ) Samoil Dragsin după 1859, împreună cu fiul său Petru. A fost trimis în Timocul sârbesc de către episcopul romano catolic Sillaghy din Oradea, pentru a salva bisericile româneşti dintre Timoc şi Vidin de la „bulgarizare”. Cu banii primiţi din partea bisericii unite, zideşte biserica la intrarea în Vidin, nu departe la „Blokuk Kapia”, unde erau spânzuraţi şi executaţi românii care se răsculau împotriva pute rii turceşti.
La început biserica a fost din lemn şi are meritul că a atras vreo 18 sate la religia unită, legată de Roma, în care s-a oficiat slujba în limba română până în anul 1921, în toate bisericile din zona Diiu. În celelalte biserici dintre Timoc-Vidin şi Valea Dunării până în Dobrogea slujba bisericească s-a făcut în slavonă până azi. Biserica din Cumbair a fost zidită cu banii episcopiei unite de la Oradea şi există şi azi la periferia Vidinului.
“A fost în trecut românească şi posedă icoane pe lemn cu inscripţie în română şi greacă.” (vezi biobrafia)
Mănăstirea de pe stâncă „Sf. Dimitrie Besarbovski” se află în imediata apropiere a orașului Rusciuc, în satului Basarbovo, pe stâncile de lângă râul Ruse.
Aceasta este, de asemenea, singura mănăstire ridicată pe stâncă activă de pe teritoriul Bulgariei.
În perioada celui de-al Doilea Regat Bulgar (sec. XII-XIV), mănăstirea Basarbovo făcea parte dintr-un mare complex monahal isihast. Departe de vanitatea lumească, călugări trăiau simplu și ascetic.
Mănăstirea Basarbov avea hramul Sf. Teodor Tiron și Sf. Teodor Stratilat. Întemeietorul mănăstirii a fost regina Teodora – prima soție a regelui Ioan Alexandru și fiica ducelui valah Ivanko Basarab (întemeietorul primei dinastii domnitoare a Țării Românești). De aici vine și numele mănăstirii. Basarabovo.
După invazia otomană, chiliile și bisericile au fost părăsite în diferite perioade.
Despre sfânta mănăstire ne spune sfântul Dimitrie cel Nou (sau Basarbovski, prăznuit pe 28 mai), care a trăit în secolul al XVI-lea fiind călugăr în mănăstirea Basarbovo. În 1961, mănăstirea a fost restaurată, iar în 2005, s-a construit o nouă biserică mănăstirească „Sf. Schimbarea la Față a Domnului”.
Este vorba despre hanul unde a locuit Mihai Viteazul la Praga în timpul călătoriei sale la împăratul Germaniei, la data de 23 februarie – 3 aprilie 1601, situat în apropierea po-dului Carol.
S-ar putea avea în vedere montarea unei plăci comemorative şi conservarea imobilului.
În condiții de viață fără propriul său stat, identitatea națională sârbă a fost construită și hrănită de Biserica Sârbă, ai cărei conducători reprezentau și persoane politice ai poporului sârb. Un astfel de rol și activitate l-a avut biserica sarba în toate teritoriile în care funcționau organizații bisericești in ciuda organizatiilor bisericesti separate care au influențat puternic modelarea sacrului program de arta.
Procesul de formare a statului national in sec 19, a fost urmata de lupta pentru organizatia nationala bisericeasca. Ierarhia bisericeasca a Regatului Sarb, a activat si contribuit la lucrarile national-statale acordand primat intereselor nationale. Deasemenea si dupa infintarea statului independent, Biserica a urmat astfel de activitati prin care in general a urmarit largirea teritoriala a Serbiei, sau activitatilor ce vor preceda.
Cea mai insemnata personalitate a Biserici sarbe din sec. 19, a fost mitropolitul Mihailo, care a dat directive in privinta activitatilor bisericesti. Dansul fiind liberal si slavofil a condus o politica nationala activa in special in privinta Bosniei. A fost alungat din Serbia in deosebi din cauza confruntari cu Austro-Ungaria, care dupa 1878 a anchetat aceste regiuni.
Actiunile nationale sarbesti au fost indreptate spre regiunile “Stara Srbija” (Serbia Veche) si Macedonia, unde s-a ajuns la conflicte cu propagandisti bulgari, care au primit un firman de la Poarta Otomana pe 28 februarie 1870 pentru a intemeia propriul Egzarhat bulgar. O parte a populatiei de etnie slava, pentru a scapa de prelatii greci, s-au alaturat Egzarhatului Bulgar, care a interzis sarbatorile sarbesti si a sfintilor sarbi si a aruncat cartile sarbesti din biserici.
Relatiile srbo-bulgare s-au inrautatit dupa razboiul din 1885. Atunci s-a intemeiat Societatea Sfantul Sava care a avut o mare importanta in activitatile nationale. In fruntea unui departament – „Departamentul pentru carti bisericesti“, a fost ales arhimandritul Firmilijan.
Lupta impotriva Egzarhatului Bulgar s-a desfasurat la Tarigrad, urmata apoi de reusita de a denumii arhierei sarbi la Skopije si Prizren, orase care au devenit centre de propaganda. De mitropolit la Skopje a fost ales Firmilijan care in prima sa scrisoare catre protoierei a dat ordin sa-i trimita rapoarte despre aspectele bisericilor.
Acelasi activitate ierarhia a avut-o si in Serbia de rasarit si in sud, unde populatia nu era de etnie sarba sau era neutra din punct de vedere national. Accentul verbal s-a pus pe scoaterea in evidenta a sfintilor nationali pe iconostase si in pictura murala.
In Serbia un astfel de proces se poate urmari inca de la pictura iconografica a ctitoriei de la Topola a cneazului Karađorđe. Astfel in altar si diaconicon au fost pictati sfantul Sava si Simeon, in vederea intemeieri unui program cu aspect national al ierarhiei. Programul National in bisericile sarbesti se distinge in mod special dupa formarea organizatiei bisericesti nationale din Regatul Sarb si revolutia din 1848. Atunci nationalul ajunge un program important in desfasurarea picturii bisericesti.
Dimitrije Avramović picteaza iconostasul biserici Sobornicesti din Belgrad, care il reprezinta pe sfantul Nicolae care ii vindeca vederea regelui Stefan Deceanski, aceasta pictura ajungand una dintre cele mai spectaculoase din iconografia sarba. Pavle Simić, realizeaza un program vast din ciclul sfantul Sava la
Kuveždin. La fel un vast program cu tematica nationala realizeaza si Steva Todorović, care intodeauna reprezinta in icoanele sale personaje medievale din istoria Serbiei, precum Stefan Dečanski, cneazul Lazar…, picturi din viata sfantului Sava…Rezolvarea iconografica a lui Todorović, a fost preluata de Milisav Marković…. Tematica nationala pe la mijlocul secolului ajunge sa fie un program standard, acomodat tendintelor necesare.
Accentuarea tematici nationale in hramurile ortodoxe din Regatul Sarb a depins in prealabil de atitudinea arhiereilor si a cerintelor Ministerului educatiei….
In perioada Regatului Sarb, activitatea nationala a Biserici s-a reflectat in special asupra programului picturi bisericesti din zonele eliberate de curand din sudul tarii. Dupa anul 1878, pe teritoriul eparhiilor nou dobandite are loc o reforma de arta bisericeasca in care se distinge in mod deosebit programul national al Regatului. La Niš, care a fost anexat Serbiei in 1878, unde de episcop a slujit Viktor, care a acceptat organizatia bisericeasca sarba, despre care s-a dezbatut si la congresul de la Berlin, s-a simtit lipsa de a introduce un program de pictura bisericeasca nationala….Pe iconostasul capelei Sobornicesti a fost pictat sfantul
Simeon…si sfantul Sava….precum si moartea cneazului Lazar….
Tendinta a fost de a se scoate in evidenta sarbismul….
Programul national in eparhia de Nis a fost condusa de episcopul Dimitrije care in rapoartele sale nu accepta realizarile iconografice pictate de maestrii din Samokov si Debar, de dinainte de eliberare, unde nu sant prezenti sfantul Sava si Simeon ci doar sfintii Chiril si Metodie, considerati sfinti ai bulgarilor. Dimitrije a socotit aceasta ca o propaganda bulgareasca, din care motiv a fost sistata lucrarea iconarilor….
Influenta nationala a biserici s-a facut prezenta in special in partea de rasarit a Regatului Sarb si in eparhiile din Valea Timocului …Pe aceste meleaguri populate in mare majoritate de vlahi, activitatea bisericeasca a fost putin dezvoltata. Au existat foarte putine biserici. Pe intreg districtul de Poreč-Rečko, in afara de biserica din Donji Milanovac, nu a existat nici o capela sau biserica.
Dupa venirea sa in eparhia de Zaiceri (Zaječar), pe 10 noiembrie 1891,episcopul Melentije a inceput activitatea programului national. Ne fiind multumit de situatia gasita, a cautat sa stopeze raspandirea vlahismului si impunerea politici nationale sarbesti. In aceste conditii, la anul 1895 scrie regelui Aleksandru Obrenović si ii sugereaza sa preia diverse masuri. Avand si sustinere din partea regelui Petru Karađorđević, care a cazut de comun acord ca pe tritoriul eparhiilor de Timoc sa aduca mai multi preoti, invatatori si politie.
Impreuna cu episcopul si egumenul manastiri Vratna, Filaret, public a declarat precum ca este deacord cu politica nationala activa in Timoc. A descris in mod negativ in revista bisericeasca “Vesnik” despre pictura din Manastirica, considerand-o ca apartine de pe vremea Vlahilor, cand acestia l-au omagiat pe Sfantul Nicodim….Si preotimea a acceptat aspiratiile episcopului…
Episcopul Melentije cu ocazia vizitei la biserica din Mihailovat 1892, a gasit un iconostas scris intr-o limba straina, in limba vlaha.
În cursul anului 1896, când a ajuns în polemică cu George Krstici, legat de rânduiala icoanelor pe iconostas, Episcopul în explicația sa a subliniat ca ”nu numai icoana Sfântului Simeon ci și a Sfântului Sava cu frumosul scris în sârbă (subliniat) trebuie pusă pe locul mai impotrant și mai binevăzut de către popor. Asta pentru interesele noastre naționale (subliniat) pentru că avem în vedere poporul și locul pe care se află biserica din Mihailovaț (rom. Meilovăț). Aceasta propunere a fost aprobată de către Ministerul educației. Satul Mihailovaț este format din români veniți din Ostrovul Mare care se află peste Dunăre de Mihailovaț și are familii precum Cornea, David….. care în Mihailovaț sunt Kornici, Davidovici….. Episcopul Melentie a schimbat și planul pentru pictura Mânăstirii Bukovo. Pe lângă programul național larg, el sa înțăles cu arhimandritul Gavril ca ”în spate deasupra uși, care este numai simpla intrare și nu face parte din biserică… ca întro parte să se picteze împăratul Dușan și în alta cneazul Mihailo…..
Programul natonal al picturi murale din eparhia de Timoc a fost formulat in catedrala de Negotin, in lucrarile lui Steva si a sotiei sale Poleksija Todorović. In incaperea naosului predomina compozitii din istoria sarba. Pe zona cea mai inalta figureaza scene din viata sfantului Sava. Pe partea din nord a boltei este pictat Sfantul Sava care primeste onoruri regale dar si haina monahala…pe partea din sud a boltei este iarasi reprezentat Sfantul Sava care il incoroneaza pe regele Prvovenčani. Pe partea din nord, pe latimea boltei este pictata compozitia in care Dečanski primeste vederea, iar in partea din sud, cneazul Lazar care este primit in Imparatia Cerului…..(Peste tot sant pictati doar domnitorii arhierei si sfinti ai sarbilor)…
…Astfel slujba impreuna cu picturile de preamarire a suveranilor medievali sarbi…au contribuit impreuna la formarea si mentinerea constiintei nationale.
Programul de pictura din biserica din Negotin a devenit un model pentru iconografia altor biserici din eparhia de Timoc.
In manastirea Bukovo, picturile de perete au fost realizate de Milisav
Marković, conform modelului creat de Steva Todorović si aici predomina repertuarul national….
….In implementarea politici nationale din eparhia de Timoc s-a distins si Radenko Anđelković, care la anul 1897 a fost ales de deputat al districtului, care la recomandarea episcopului Melentije a inlocuit toate antimisele vlahilor, din care cauza a fost adus la judecata la tribunal, dar nu a fost condamnat si nici amendat.
Urmatorul pas al deputatului a fost sa inlocuiasca icoanele catapetesmelor, totul la porunca “Domnului Episcop”, toate icoanele vlahilor au fost scoase din biserici, iar iconostasele sa fie apoi aurite si reparate. Toate aceste lucrari au fost executate de catre Radenko Anđelković, impreuna cu tutorii bisericesti si cu firma lui Vitomir Marković si Pavlović,…..Vechile icoane de obarsie vlaha au fost inlocuite cu fresce noi pictate de Milisav Marković. Astfel de lucrari s-au efectuat in urmatoarele lacasuri de cult: Biserica Sipska, Kladušnička, Grabovička, Velikovrbička, Malovrbička, Utkovačka si Vajuška.
Milisav Marković a realizat in total:
36 de icoane mici de forma dreptunghiulara.
4 icoane ale Rastagnirii lui Hristos…..
18 de icoane mari…
…Milisav Marković a devenit unul dintre cei mai prolifici iconari ai Regatului Sarb. De la anul 1904, doar in eparhia de Timoc a pictat 32 de compozitii intregi, iconostase si picturi de perete…
…Aceiasi activitate nationala bisericeasca, care se pare ca s-a potrivit epoci duhovnicesti existente si tanarului stat Sarb, s-a implementat si in biserica Soborniceasca din Belgrad de catre urmasul mitropolitului Mihailo – Inokentije. Mitropolitul a dat ordin pentru imagistica primei zone a altarului biserici Sobornicesti din Belgrad – cel mai de seama hram al Regatului Sarb.
…La licitatie a castigat pe 3 septembrie 1899, Nastas Stefanović, care conform contractului de lucru….a pictat 21 de icoane (ce tineau de programul national sarb…)…
…Introducerea personajelor necanonizate in altare, reprezinta culmea nationalismului bisericesc al sec. 19….implementat de statul si biserica Sarba…
Una dintre activitatile primare statal-bisericesti a Regatului Sarb, a fost indreptata si catre manastirea atonita Hilandar, cea mai importanta manastire nationala. La Hilandar s-a simtit o mare influena a Egzarhatului bulgar si necesitatea ca lacasul de cult sa fie pastrat cu caracter national sarb….
…Odata cu eliberarea Serbiei de Sud si a Macedoniei si anexarea acestor regiuni Regatului Sarb, dupa Primul razboi balcanic s-a ajuns si la extinderea organizatiei bisericesti sarbesti. Noile teritorii anexate, unde pana la acea data a activat biserica greaca, bulgara si romaneasca, activeaza acum preotimea sarba, iar programele iconografice au fost supuse unui riguros control….(Au fost inlocuite scrierile vechi bulgaresti cu cele sarbesti…si repictati sfintii sarbi in locul celor existenti…)…>>
<<…Mai importantă activitate națională a Bisericii, pe teritoriul Regatului Sârb, a fost în partea lui de Răsărit, în Episcopia Timocului, ce se pare că nu a fost direct aprobat de către autorități civile. ”Pe acest teritoriu, care este în majoritate populat cu populație vlahă, activitatea bisericească a fost slab dezvoltată. Au fost foarte puține biserici. În întregul județ de Poreci-Reca din raionul Crainei, în afară bisericii din Doni Milanovaț, nu a existat altă biserică sau capela.
Construita in 1730 in stil Valah
După venirea sa în Episcopie, a cărui sediu a fost la Zaiecear, în 10 noiembrie 1891, Episcopul Melentie a început cu activitate națională puternică. Situația aflată nu i-a convenit. În lupta pentru realizarea politicii naționale sârbești și luptând să se stea ”în drum răspândiri vlahizmului” (să se oprească răspândirea vlahizmului) el scrie regelui Alexandar Obrenovici și propune o mulțime de măsuri. Episcopul Melentie a avut susținere și din partea regelui Petar Karageorgevici care sa străduit ca pe teritoriul Episcopiei Timocului să se concentreze activitatea preoților, dascălilor și poliției. Lângă Episcop și egumenul Mânăstirii Vratna, Filaret în public sa luptat pentru politica națională pe teritoriul Episcopiei Timocului. El a scris negativ în revista Bisericii Sârbe ”Vesnik” despre pictura Manastiriței, despre care a crezut că este din perioada ”când vlahi au putut liber nu numai pe al său Sf. Nicodim în postură vlahizări să picteze în Manastirița, numai și prin toate altele biserici, regiuni Crainei și Țârnareca au impus cărțile în limba lor ”. Și preoți au acceptat direcția lucrării Episcopului din cauza că Eparhia Timocului ”se află între trei naționalități, care trag și lucră în contra unității noastre spirituale și naționale, adică în contra existenței noastre”.
Episcopul Melentie, în timpul vizitei canonice în 1892 , a aflat pe iconostasul bisericii din Mihailovaț icoanele ”pe limba străină” (română/vlahă). În cursul anului 1896, când a ajuns în polemică cu George Krstici, legat de rânduiala icoanelor pe iconostas, Episcopul în explicația sa a subliniat ca ”nu numai icoana Sfântului Simeon ci și a Sfântului Sava cu frumosul scris în sârbă (subliniat) trebuie pusă pe locul mai impotrant și mai binevăzut de către popor. Asta pentru interesele noastre naționale (subliniat) pentru că avem în vedere poporul și locul pe care se află biserica din Mihailovaț (rom. Meilovăț). Aceasta propunere a fost aprobată de către Ministerul educației. 109 (satul Mihailovaț este format din români veniți din Ostrovul Mare care se află peste Dunăre de Mihailovaț și are familii Cornea, David….. care în Mihailovaț sunt Kornici, Davidovici….). Episcopul Melentie a schimbat și planul pentru pictura Mânăstirii Bukovo. Pe lângă programul național larg, el sa înțăles cu arhimandritul Gavril ca ”în spate deasupra uși, care este numai simpla intrare și nu face parte din biserică… ca întro parte să se picteze împăratul Dușan și în alta cneazul Mihailo…..”>>
Biografie: Arta bisericească în Regatul Sârb (1882-1914), Facultatea de filozofie din Belgrad, Catedra de istoria artei Belgrad, 2007. (Partea: Biserica ca o instituție națională, pag. 72-81) Pag. 75-76), de Nenad Makuljevici
RECLAME ANIMATE SI PUBLICITATE
Asociatia Astra Romana