Sec si de la capat!

1 Răspuns to “Contact”

1. 1 Gheorghe Gavrilă Copil 11 octombrie 2010 la 11:13 am

   Cu Mihail Eminescu şi Mihai Vodă Viteazul în Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

   Încercaţi şi dvs. şi nu veţi mai fi singuri

   În orice lucrare ne-ar fi trupul, sufletul să ne fie întru căldura sufletească a inimii, întru rugăciune, întru starea de iubire şi milă faţă de semenii noştri. Milă fără iubire şi iubire fără milă nu există. În felul acesta izvorul bucuriilor va fi mereu în sufletul nostru. Dintru această stare sufletească vă scriem, deci, rugămu-vă frumos să citiţi până la capăt şi vă promitem că veţi descoperi orizonturi spirituale de întâlnire şi conlucrare, dintre bunii şi străbunii noştri şi noi cei de azi. Că toţi suntem vii! Şi nu veţi mai fi singuri!
   Prea mulţi români cu multă carte şi nu numai ei, nu reuşesc să iasă din letargie, din însingurare. Vina este în noi înşine. Unde nu este disponibilitate pentru ceilalţi, unde nu există dorul ce ne leagă pe toţi cei din lumea aceasta, între noi, dar şi cu cei din lumea moşilor şi strămoşilor, nu există bucuria de a te dărui fără nici o recompensă, fie că ai unele posibilităţi materiale-financiare, fie că nu le ai.
   Ne-am înstrăint de Mihail Eminescu, de Mihai Viteazu, de Sfântul Oprea Miclăuş, de Horea din Albac (Vasile Ursu Nicola), de Avram Iancu, de Decebal, Burebista, Zăulmoş (Zalmoxis), de Făt–Frumos, Ileana Cosânzeana, de comoara multimilenară a basmelor şi doinelor noastre, ne-am înstrăinat de Tudor Vladimirescu şi de mulţi, mulţi alţii, în felul acesta ajungând înstrăinaţi unii de alţii. Vina nu poate fi căutată sau invocată în altă parte. Ea este în noi înşine.
   Ne-am înstrăinat unii de alţii, deşi facem parte din aceeaşi familie, a dacilor (Noi, Dacii, suntem Noi, Românii!). Dacă nu ne iubim familia la modul deplin, dacă nu-i iubim la modul deplin pe români, aşa cum suntem, buni, răi, cu suflete sănătoase sau în dificultate, destrămarea familiei continuă. Destrămare ca efect al vieţuirii noastre vinovate, iresponsabile. Unde izvorul iubirii este oprit, nu există familie, ci indivizi de râsul altor neamuri, pe faţă sau întrascuns.
   Noi, în vara aceasta am fost pelerini pe la sufletele oamenilor, cu precădere în triunghiul Cluj-Napoca, Turda, Albac. Din biserică în biserică. În comuniune duhovnicească cu cei din viaţa aceasta şi cu cei din inimile noastre, plecaţi la Domnul.
   Vă rugăm frumos să nu vă grăbiţi să vă formulaţi opiniile acum, ci la sfârşit.

   Slujbă de pomenire pentru marii iubitori de neam,
   cuprinşi în romanul Valea Hăşdăţii,
   roman al Unirii de la 1 Decembrie 1918:
   Mihail Eminescu, Mihai Viteazu, Menumorut voivod, Gelu voivod, Glad voivod, Bogdan voivod, Dragoş voivod, Samul Micu Klein episcop,
   Vasile Ursu Nicola (Horea din Albac), Avram Iancu, Ion şi Vasile, din Ciurila, tribuni ai lui Avram Iancu, Andrei Mureşanu, Ion Raţiu memorandistul, Vasile Lucaciu preot, Ion Moţa, Iuliu Maniu
   şi pentru părinţii noştri,Gavrilă,Cruciţa, Tănase,Victoria,
   Cu toţi moşii şi strămoşii,
   Cu tot neamul lor cel adormit!
   Slujbă de pomenire la solicitarea Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău
   şi a Fundaţiei Deceneu pentru Caritate şi Cultură, prin Gheorghe Gavrilă şi
   Maria Copil.
   Slujbele de pomenire au avut loc la Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, la Mânăstrirea Schimbarea la Faţă-Petridul de Sus, în Agriş, la Mânăstrirea Mihai Vodă, în Turda, Băişoara, Iara, Filea de Sus, Filea de Jos, Sălicea, Pruniş, Şutu, Câmpeni, în Albac la Mânăstirea Sfântul Ilie şi la Biserica parohială, în Alba Iulia, la Arhiepiscopia Ortodoxă-în Catedrala Reîntregirii.
   În Biseica otodoxă din Iara, alături de preoţii ortodocşi, a slujit şi un părinte unit (greco-catolic).
   Acestă activitate duhovnicească, liturgică, se desfăşoară în continuare, fără noi, fiind preluată şi de alte localităţi din Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Se revelează în toată complexitatea ei duhovnicească şi culturală. Suntem în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române, biserică ce veghează activ la unitatea de neam şi la dăinuirea acestuia, întru lumina mântuitoare a divinităţii. Unitate şi solidaritate între noi, cei de azi, dar şi cu cei din viaţa nevăzută. Slujbele de pomenire pot să fie şi o ocazie de activare la zi, în memeoria noastră, a profilului spiritual al celor pomeniţi, a faptelor acestora, prin câteva cuvinte despre cei pomeniţi, sau, la alegere. Despre Mihail Eminescu? Se pot recita, sau citi unele poezii, sau fragmente din proză. Se pot da celor prezenţi copii xerox din creaţiile lui Eminescu. Slujba de pomenire poate fi urmată de un cerc de lectură, la casa parohială, sau acasă la cineva, la cel care a solicitat şi s-a îngrijit de cele necesarre pentru acest parastas, sau la unul din cei care s-au unit pentru acest parastas. Mihai Viteazu? Prezenţa lui Mihai Viteazu, cu uriaşa sa capacitate unificatoare, ca la Eminescu şi nu numai, cu dinamica Unirii, până în ceasul împlinirii ei, în 1918, la Alba Iulia, nu trebuie să lipsească din memoria românilor, mereu actualizată, fiind, în continuare, prezenţă vie, dinamică, în procesul inevitabil al Reîntregirii României. Şi Eminescu. Trebuie să ştim, să înţelegem că marii iubitori de neam, moşii şi strămoşii noştri, sunt activi şi pe planul actual al vieţuirii noastre ca neam.
   Ceea ce am dorit noi a însemnat o trezire la viaţă, o tresărire sufletească a celor în mijlocul cărora ne-am aflat. Au înţeles că pelerinajul nostru sufletesc are un rost determinativ, ei înşişi să alcătuiască liste pentru pomeniri, după cugetul şi inima lor, la care să adauge pe răposaţii din familiile lor. E o cale a trăirii în bucuria adunării noastre din înstrăinarea unora faţă de alţii, în căldura familiei noastre, dar şi a familiei lărgite, a tuturor românilor. Sentimentul acesta sufletesc ne întăreşte, ne fortifică, ne scoate din tristeţe şi din lipsa de orizont, Ne regăsim sănătatea sufletească. O stare de conştienizare, de responsabilitate, în sensul că fiecare dintre noi să păstrăm această stare sufletească şi să participăm la oficierea liturgică, la activităţile care urmează şi să ştim mai mult despre cei pomeniţi, să le cumpărăm cărţile, să le avem în biblioteca noastră. În felul acesta vom beneficia de o creştere lăuntrică , vom avea o veghe păstrătoare de neam. Să fim selectivi cu bună ştiinţă la ce cumpărăm şi introducem în casă. Dacă nu avem cărţile indentităţii noastre naţionale, suntem ca o casă fără fundaţie, ca un acoperiş fără pereţi.
   Închei, rugându-vă frumos să fiţi cu luare aminte. Unirea din 1918 a început în Basarabia şi Bucovina şi a fost finalizată la 1 Decembrie 1918, prin integrarea Ardealului în fiinţa neamului, împreună constituind statul naţional unitar român. Ştim cu toţii cum comemorăm la 27 Martie, în fiecare an, Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, România. Eforturi de mobilizare, de închirieri de săli, etc. Şi cu toate acestea lipseşte ceva, fără de care actualizarea nu este vie, dinamică, cu rodirea de aşteptat, Reîntregirea României. I-am uitat pe cei 86 de deputaţi, din Sfatul Ţării de la Chişinău, care, iubind mai mult familia românilor decât propria viaţă, au votat Unirea cu România. Să-i pomenim la parastase şi pe aceştia.
   Noi, toţi, dăinuim în eternitate ca suflete (mintea şi inima), ca trupuri spirituale. Prin pomenirea liturgică a moşilor şi strămoşilor noştri, prin rugăciunile noastre şi prin celelalte activităţi publice, prin biblioteca personală, îi aducem în sufletele noastre la nivelul conştientizării rolului lor în dăinuirea neamului, în felul acesta viaţa noastră este mai eficientă în sensul împlinirii idealurilor sfinte reîntregitoare de ţară şi de păstrare a unităţii de neam. Şi viaţa noastră de zi cu zi este alta, mai sigură, mai imuni în faţa greutăţilor şi încercărilor prin care trecem. Să fim, prin viaţa de zi cu zi, în lumea nepieritoare, în lumea luminilor şi a bucuriilor eterne. (Mai tare decât piatra şi decat diamantul, sufletul este cea mai uriaşă forţă din Cosmos, pe care nici moartea nu este în stare s-o răpună, IPS Bartolomeu Anania,
   1 Decembrie 1918-Sărbătoarea sufletului românesc)
   Unirea Basarabiei cu România
   Rezultatul votului: 86 pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”
   27 Martie 1918. Chişinău.Votarea Unirii, în Sfatul Ţării.
   Au votat pentru Unire: Nicolae Alexandri, Elena Alistar, Ion Buzdugan, Ilarion Buiuc, Constantin Bivol, Ignaţie Budişteanu, Teodor Bîrcă, Nicolae Bosie-Codreanu, Ştefan Botnarciuc, Gheorghe Buruiană, Teodosie Bîrcă, Vladimir Bogos, Vladimir Budescu, Alexandru Baltag, Ion Valuţă, Nicolae Grosu, Vasile Gafencu, Simeon Galiţchi, Vasile Ghenţul, Andrei Găină, Alexandru Groapă, Dimitrie Dragomir, Felix Dudchievicz, Dimitrie Dron, Boris Epure, Pantelimon Erhan, Vitalie Zubac, Ion Ignatiuc, Ion Inculeţ, Teofil Ioncu, Anton Crihan, Ion Creangă, Afanasie Chiriac, Dimitrie Cărăuş,
   Ion Corduneanu, Grigorie Cazacliu, Anton Caraiman, Pavel Cocarlă, Ion Costin, Vladimir Ciorescu, Grigorie Cazacliu, Vladimir Cazacliu, Vasile Lascu, Nicolae Mămăligă, Mihail Minciună, Anatolie Moraru, Alexandru Moraru, Dimitrie Marţa, Gheorghe Mare, Mihail Maculeţchi, Dimitrie Marghitan, Teodor Neaga, Gheorghe Năstas, Constantin Oşoian, Gherman Pîntea, Vasile Mândrescu, Ion Pelivan, Efimie Palii, Ion Pascăluţă, Petru Picior-Mare, Elefterie Siniclie, Nicolae Suruceanu, Timofte Silitari, Chiril Sberea, Nicolae Sacară, Andrei Scobioală, Chiril Spinei, Gheorghe Stavro, Teodor Suruceanu, Gheorghe Tudor, Ion Tudose, Grigore Turcuman, Teodor Uncu, Pantelimon Halipa, Teodor Herţa, Leonida Ţurcan, Vasile Ţanţu, Nicolae Cernăuţeanu, Nicolae Ciornei, Vasile Cijevschi, Vasile Cerescu, Nicolae Cernof, Nicolae Soltuz, Constantin Stere, Zamfir Munteanu, Iacov Sucevan.
   Declaraţia de Unire
   „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
   Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
   Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”
   Unirea Bucovinei cu România, 14/27 octombrie 1918
   Aveţi în continuare o parte din numele celor vrednici de pomenire:
   Sextil Puşcariu, Dionisie Bejan, Doru Popovici, Vasile Bodnărescu,
   Radu Sbierea, L[aurentie] Tomoioagă, Ion Nistor.
   Marea adunare a românilor din provincia Bucovina, din 14/27 octombrie 1918, votează, în unanimitate, pentru Unire.
   Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România
   „Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
   Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
   Drept aceea
   Noi,
   Congresul general al Bucovinei,
   întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
   în numele Suveranităţii naţionale,
   Hotărâm:
   Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.
   Toţi delegaţii au votat pentru Unire: 74 de români, 7 germani, 6 polonezi, 13 ruteni şi 5 deputaţi de drept.
   În încheiere vă rog, iar, faceţi slujbe de pomenire-parastase-pentru cei care vă îndemnă inima şi cugetul dvs. Nu-i lăsaţi nepomeniţi pe cei din locurile natale sau din cele în care vă duceţi traiul. Biserica vă stă la dispoziţie, oamenii din biserică vă aşteaptă, aveţi toate condiţiile întrunite.
   Pelerini cu slujbe de pomenire prin Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
   Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău
   Fundaţia Deceneu pentru Caritate şi Cultură
   Gheorghe Gavrilă Copil, preşedinte
   Maria Copil, vicepreşedinte

   O parte din activităţile din ultimii ani,
   (https://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.17/SCBC%20SI%20FD.pdf
   Din cei precedenţi,
   Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău (Gheorghe Gavrilă Copil, Romane, teatru, studii, articole, https://www.noidacii.ro )

   ApreciazăApreciază

   Răspunde