AnaAyana

Din grădina Edenului ne-ai smuls, viață
ca pe niște flori
cu rădăcini șoptite,
ascunse
apoi am găsit alinare la sânul mamei
după nouă luni, în noua lume
prin laptele matern ți-ai luat, încet,
la revedere
și-am rămas într-o stare de
perpetuă înțărcare
am țipat când s-a rupt firul nevăzut
de mătase albă,
strălucitoare
hrana noastră cea de toate secolele
Viață, oare ne-ai lăsat nesupravegheați
aproape ca globul pământesc,
văzut de departe
cu toate țările și continentele
la un loc,
separate de apă
suntem pe alocuri orbi,
flămânzi
zăvorâți și temători
m-ai luat de mână de câteva ori
când am coborât
în sinele meu
și-am strigat c-am nevoie de tine
Liniștea a-nceput să curgă din nou
ca un transfer de lumină,
pace
necuvinte
și adevăr etern
pentru o clipă
în care gândurile s-au așezat toate
la locul lor
ca după agitarea unui glob de cristal
peisajul s-a desenat singur
în tablou
ne vom întâlni din nou!
O parte din noi ne temem că nu vom mai găsi vreodată ușa
înapoi, de unde am venit
ne este teamă că vom nimeri în marele nimic
de uitare și-ntuneric
O parte din noi nu te-a uitat niciodată,
viață
Îi recunosc pe cei care vorbesc prin tine
au vocea blândă,
poleită cu adevăr
în adâncul ființei
ne aducem aduce aminte de razele de blândețe
glasuri suprapuse,
la unison
ale tuturor oamenilor care și-au spus vreodată
te iubesc
din ecoul lor te-am auzit
pe Tine
ne conectam unul la altul
în această regăsire fără sfârșit
reîntregire de suflete
drum înapoi spre casă
neîncetată flacără,
neîncetat dor
de a primi aceeași iubire
cu sau fără intermediari
de la Sursă

English

You snatched us from the Garden of Eden, life
like flowers
with whispered roots,
hidden

then I found relief in my mother’s womb
after nine months in the new world
through breast milk you said good bye slowly
I was left in a state of
perpetual weaning
I screamed when the unseen thread broke
white silk
bright
our food of all ages

Life, did you leave us unattended?
almost like the globe,
seen from afar
with all countries and continents
together,
separated by water
we are blind in places,
starve
locked and fearful

You took my hand a few times
when I came back to myself
I shouted that I needed you
Silence began to flow again
as a light transfer,
peace
Nonwords
and eternal truth
for a moment
in which the thoughts all settled
at their place
as after shaking a crystal ball
the landscape was drawn by itself
in the picture
we will meet again!

Some of us fear that we will never find the door again
back where I came from
we are afraid that we will run into nothing
of forgetfulness and darkness
Some of us have never forgotten you,
life

I recognize those who speak through you
they have a gentle voice,
really polished
in the depths of being

we remember the rays of gentleness
overlapping voices,
in unison
of all the people who ever said that
I love you
from their echo I heard you
you

we connect to each other
in this endless rediscovery
reunion of souls
way back home
unceasing flame,
unceasing longing
to receive the same love
with or without intermediaries
from the Source

this poem was written in the loving memory of my aunt who passed away recently