Change

Sa-ti pierzi speranta e cel mai ingrozitor lucru care se poate intampla.

Mi-as dori ca nimeni sa nu-si piarda speranta in seara asta, si as vrea sa stiti ca oricand, in orice moment dar mai ales atunci cand aproape ca deja ai renuntat…oricand, si orice situatie, se poate intoarce in favoarea ta.

hm…

…am mintit. Uneori, dintre toate cate le iubesti, trebuie sa protejezi ce iubesti cel mai mult. Persoana. sau lucrul.

Teoria femeii e la fel ca regula de 3 simple. Scurt pe doi. Orice femeie e frumoasa, pentru simplu fapt ca e femeie; nu degeaba ne numim sexul frumos.A arata bine este o achizitie cu mult mai delicioasa pentru o fata care nu a fost laudata in primii 15 ani de viata, decat pentru una ce a fost privita ca o frumusete inca din leagan.

Nu ma indragostesc niciodata  de contul din banca si nici de aspectul fizic.. Sufletul este mai important decat orice altceva.Eu nu cred in suflete pereche, cred doar in persoana potrivita. Daca  tot nu am să fiu femeia lui pana la final, am să fiu femeia care i-a marcat viata si femeia pe care o va cauta în fiecare femeie care va urma.

iunie 29, 2012 | Categories: Uncategorized | 4 comentarii

Breakfast

„Buna dimineata!” este atunci, cand ceasul arata ora 11.00, este vara iar din fereastra se vede oceanul Atlantic! Ma asteapta un espresso si rulourile in ciocolata pe masa mea patrata si un view de toata splendoarea. A plouat toata dimineata si as putea sa jur ca miroase peste tot a verdeata si a asfalt ud. Cate dimineti vor mai fi ca asta cu o liturghie spirituala si o binecuvantata stare oceanica?

iunie 26, 2012 | Categories: Uncategorized | 2 comentarii

Daily stuff

9:45. Ceasul suna in disperare pe birou. Ma imbrac intrt-o bluza stil poncho, in ideea sa nu mai pierd timp sa dau de niste blugi scurti comozi. Imi leg parul la voia intamplarii si-mi clatesc fata de cateva ori simtindu-ma ca un caine ud. Aveam impresia ca inclusiv tevile de apa rece s-au incalzit, mai rasucesc de doua ori de robinet si o las balta.

Astazi mi-am propus sa fac un fel de ketchup de casa si sunt incantata ca un copil mic, dar aman pentru mai tarziu. Mi-am notat la repezeala de ce mai am nevoie pe o lista o impachetez si o pun in buzunarul gentii. In supermarket nebunia dupa lume. Strategii de vanzare-cumparare, de la bine cunoscutul „calitate-pret” la „asta trebuie sa-l am!”. Ajunsa la raionul pentru dulciuri imi ling deja botul manjit de lemon balsam si-mi aleg doua tipuri de ciocolata, ambele neagra, nu degeaba citisem eu un studiu ca e cea mai sanatoasa. Cosul meu se ingreuna si singura mea problema in momentul ala era ca nu dispuneam nici de pungi, dar hai asta s-ar fi rezolvat intr-un final, dar nici de forta necesara. Ajunsa la un alt raion, ma aplec stanjenita, inspectez imprejurimile si-mi aleg ca la clasa a6a un pachet de absorbante.

„Always ultra night?  Mai bine Always ultra normal plus; sunt mai bune”  R. rade amuzata de felul in care mi se schimonosea fata. ” Ce faci ai ramas fara scutece?” Ii arat cu un deget cosul si ii dau de inteles ca trebuie sa pastram formalitatea intr-un magazin. Imi zambeste cu niste dinti galbeni si aproba fiecare cuvintel. Ma ia de brat si-mi tranteste o polologhie de vorbe pe minunt despre evenimentele recente ce-mi provocau o incredibila stare de greata si de compatimire,simultan. Ma ajuta cu bagajul, ba chia insista sa ne vedem zilele astea, ca in vremurile bune, eventual la o cafea, tot asa, dimineata. Ii raspund evaziv ca o sa ne auzim la un telefon. Ma ia in brate si ma ridica in aer, cu tot cu bluza mea lunga si lalaie ce-mi lasa la vedere jumatate de fund cu tot cu chilotii mei gogosar. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat devin mai toleranta. O fi facand parte din procesul de crestere?sau de imbatranire..?

iunie 25, 2012 | Categories: Uncategorized | 5 comentarii

Gilmore girls

B. scoate telefonu’ din geanta, isi suceste putin parul dupa ceafa si ofteaza. „Nu m-a mai sunat de doua zile”E trecut de 3,Vis a Vis de cofetarie cineva isi incuie masina.

Inchid ochii si ma intind pe platforma de piatra. O consolez din priviri si ii dau de inteles ca se poate si mai rau. A. sta lungita la fel, pe spate cautand caru’ mare. E mult mai pasiva decat noi, fumeaza incet si-si tarseste picioarele de o muchie ascutita.

„Stii, pe tine te iubeste..”

Imi umplu gura de redbull sa am un ragas pentru a-mi gasi cuvintele. Imi prind parul in coc si-mi rasucesc cateva suvite raslete in jurul lui. Nu comentez in niciun fel, pana la urma niciodata n-am facut un afis din viata mea si nici acum n-o sa intru in detalii, sa-i infirm afirmatia. Nu mi-am deschis complet sufletul in fata nimanui, nu am de gand sa fac imprudenta asta acum si tocmai ei cred ca sunt bine si ca suport orice cu stoicism. De fapt mereu am crezut ca sunt campioana la pierdut oameni sau  sunt cel putin in top.Imi trag sub cap geanta lui B. stil sac si ma asez mai comod. Mancam niste briose cu ciocolata de parca n-as merge mai tarziu la baie sa vomit. Imi ridicam picioarele, rasucindu-le in aer. Ma uit la ceas, intrebandu-ma cand o sa se lumineze de ziua. Incepuse sa imi fie frig. D. imi aprinde o tigara si-mi cotrobaie prin geanta,se joaca la cerceii mei si-si pune capul la mine-n poala ghemuindu-se pentru somn. Imi strang ochii si ii sterg in colturi. Cred ca incep sa ma obisnuiesc..

iunie 23, 2012 | Categories: Uncategorized | 3 comentarii

Despre

Un rau nu vine niciodata singur sau cel putin asa stiu ca imi spunea o femeie mereu cand ma vedea ca ma amaram din cine stie ce motiv. Cata nesansa sa ai, sa fii hartuita in mijlocul orasului de un psihopat, un obsedat sexual, sa te urmareasca pana in cartierul in care locuiesti si sa nu stii cum sa reactionezi.

M-am pricopsit cu o entorsa(cred?!) de toata frumusetea la piciorul stanga, e umflat si de doua ore nici nu pot sa-l misc de durere. Am o perioada foarte rea. neproductiva. neinspirata. ma plictisesc repede. si ma intorc repede la ce m-a plictisit adineaori. Jumatate de zi am dormit-o sa-mi recuperez orele pierdute in serile precedente. Am visat mult si prost.Banuiesc ca nicio stare nu dureaza pentru totdeauna. Iar asat nu e o renuntare, la nimic. Poate doar o forma de dezamagire. nefondata, in fapt, fiindca nu-mi e nimeni dator cu nimic. Ma intorc la ce faceam. imi fac un ceai si astept ganduri mai bune.

iunie 19, 2012 | Categories: Uncategorized | 6 comentarii

Ce ma asteapta?

In capod din saten deschid usa. M. ma ia in brate si nu ma lasa sa scot niciun cuvant. Isi lipeste degetele osoase de spatele meu si imi mangaie crestetul ca o mama protectoare. „Stiu.Stiu, nu e nevoie de explicatii!Ai ochii plansi si arati ca dracu.Esti palida. Ai mancat ceva ma?!” I-am zambit si am dat din cap, semn ce nici eu nu stiu ce insemna. E abia 13:30 si eu inca nu ma dezmeticeam. Vreau sa-i fac o cafea,o omleta,ceva. Imi spune ca a mancat si sa nu ma deranjez ca nu sta mult. Ma asez langa ea pe scaun tarsind jumatate de covor cu mine. Nu ma scapa deloc din priviri da’ incerc sa ma redresez. Nu sta mult si imi da lovituri sub centura, intrebari ale caror raspunsuri le caut si eu. Sa inteleg ca a urcat pana la etajul 4 doar sa imi faca morala si sa-mi ceara explicatii pentru ca imi plang de mila?!Destul de posibil.

„De ce il tii inchis?! Am incercat sa te sun de 3 ori pe vodafone..”. O mint ca am uitat sa-l pun la incarcat. Instinctul imi urla sa incep o pledoarie de toata frumusetea, ceea ce ar fi dus inevitabil la o discutie lipsita de sens despre un om care imi doresc sa uit ca mai exista. Aveam o retinere, nu puteam si nu gaseam metoda de a-i despica ei nervurile sufletului meu. Ceea ce ea nu era capabila sa inteleaga erau motivele starii mele. Nu plang dupa oameni pierduti, m-am impacat de multa vreme cu ideea ca nu-mi mai apartinea decat fizic si nici de asta nu mai eram asa sigura. Eram terminata la gandul ca am investit atata dragoste intr-un om ale carui ganduri nu se intersectau cu ale mele si nu ajunsesem la niciun numitor comun in ultima vreme. Nu mai contau nicidecum amintirile,nu-i paguba, imi voi face altele, exista decat o serie de intrebari care-l aducea la mine, in mintea mea fara sa vreau. As fi o ipocrita sa spun acum ca nu am momente cand inca din curiozitate as vrea sa stiu ce face,daca e bine. Mi-am calcat de atatea ori pe inima, am avut grija si am intretinut fericirea lui incat am uitat de mine si ma presa timpul, gandindu-ma daca sacrificiile alea neortodoxe sunt benefice la ceva. Si nu, nu au fost nici macar pe aproape. Daca au fost zile cand faceam presiuni asupra celor din jur, rugandu-i sa-mi indrepte greselile sa pot porni cu pasi curati mai departe, acum nu cred ca mai am forta sa fac asta. 2 Saptamani sau mai bine de, am adunat inclusiv monezile de 50 de bani si am micsorat cheltuielile aproape la minimum, in ideea sa-i fac un cadou, ceva ce speram sa-i placa. Pentru asta merit din plin umilinta si palmele verbale care le-am luat. Nu stiu ce o sa fac acum cu banii aia, nu imi sta gandul sa-i arunc pe sesiuni de cumparaturi, cum as fi facut in mod normal, gandindu-ma la traiectoria pe care ar fi avut-o banii astia si faptul ca unele zile nu-mi treceau decat cu o cana de cafea si nimic de mancare, n-as putea sa fac asta. Nu stiu cat timp am sa mai imi astup cu degetele pieptul. Nu stiu daca diseara o sa mananc sau o sa stau in cada cu orele. Nu stiu daca ma mai va suna. Nu stiu daca mai vreau s-o faca. Nu stiu in cat timp o sa ma vindec, daca o sa aflu vreodata pentru ce am trecut atata cu vederea si de ce am ajuns sa iubesc un om  care nu s-a aratat niciodata interesat de ceea ce m-ar fi putut afecta,ale carui aptitudini erau sa nu ma faca fericita, sa ma chinuie fizic sau psihic. Intotdeauna am simtit ca o parte din el e legat de fosta sau ca n-a renuntat absolut deloc la ea. Lucru depasit si asta lafel, demult. Asa cum sunt acum, mi-e bine. Plansa, nemancata, nedormita, inca pot sa ma mentin verticala si sa fiu sigura ca am fost ridicol de atenta cu el, ca am facut tot ce mi-a stat cu putinta sa-i alimentez sufletul in permanenta de mine, fapt constientizat chiar si de el, ca am iubit cum nu m-am iubit nici pe mine si ca m-am dozat cu indeajunsa rabdare ca maine sa ma trezesc poate, cu un zambet plin pe buze.

iunie 18, 2012 | Categories: Uncategorized | 5 comentarii

Cosmaruri live

Imi intorc pe dos rochia-pastel, mai arunc o privire la ea, la cat de minunata e broderia usor transparenta de pe spate si o pun peste alte rufe murdare. Mirosea a fum si putin a vodka. Imi aduc aminte vag ce am facut aseara si pot sa fiu mandra de inca o dovada de inconstienta din partea mea. Inca am parul impletit in parti si inca fac eforturi mari sa ajung in baie sa ma demachiez.

„Cat a trecut un an, doi?!”,

” Vrei sa iti arat cat de usor pot sa iti desfac sutienul fara ca macar sa sesizei?!” „Spune-mi ca esti singura acasa, raman la tine!”,

„Si?!?!crezi ca te iubeste? daca te iubea era in seara asta aici..Crezi ca o sa afle ce faci in seara asta sau ce, de ce nu vrei?!”.

X. ma strangea in brate mai tare si micsora distanta dintre gurile noastre. Ma uitam prin el si nu vedeam pe nimeni. Incepeam sa constientizez ca reactia mea va da de banuit ceva,am facut o pirueta usoara si am revenit in bratele lui. Mi-a atins cu buzele pometele stang si la sfarsitul dansului mi-a sarutat mainile evlavios, restabilindu-si atituniea infatuata. Mi-era scarba, dar imi mentineam zambetul si ochii feriti de lacrimi. Asteptam pauzele, poate un blues, care sa imi permita sa imi rezem capul de umarul lui fertil sa-mi pot varsa naduful si sa ma descarc. Ma strangea si mai tare inspre el si-mi ignora reflexele de a-l indeparta. Simteam nevoia disperata sa-mi racoresc sufletul. M-am calmat.

Dupa patru ore, asezata turceste in pat, scotandu-mi cerceii, semi-dezbracata, contemplam prin perdea rasaritul. Mi-am muscat buza uitandu-ma la ceas. Obisnuia inainte de culcare sa ma sune.In fiecare seara. Obisnuiam sa ma gudur la telefon, doar cand ii auzeam tonul vocii. Imi simteam ochii cum imi ard de plans si oboseala si tot nu voiam sa reactionez in vreun fel. De fapt, devenisem oarecum familiarizata cu „iesirea lui din tipar” si daca in momentul ala m-ar fi sunat, cel mai probabil nu i-as fi raspuns, socul ar fi fost prea mare. Priveam in prealabil telefonul, speculand orice. In definitiv, aveam reale rezerve daca ceea ce se intampla chiar e real sau se intampla doar in capul meu. Am stat vreo doua ore rezemata de mobila depanand singura amintiri, toate evenimentele petrecute in iarna, vizitele scurte la el la Bucuresti si acum,o perioada care nu face decat sa contrasteze un interval de timp de noua luni.

Am o vanataie noua pe antebrat. Am incercat s-o curat mai devreme de parca ar fi fost o pata de mancare. Am vegetat toata ziua in pat, atipind de numarate ori si visandu-l zambind.

iunie 17, 2012 | Categories: Uncategorized | 14 comentarii

L’angoisse et l’amour

Je faisais mon destin et j’étais  faite par lui. Je me sentais forte, j’allais bien au-delà du sentiment. J’avais la prétention d’étre claire et intelligente, et  prête à tout évènement. Je me croyais  hors du cycle «malheur-bonheur». J’ignorais que c’était le bonheur même qui me donnait cette assurance. Je le respirais  aussi naturellemnt que l’air.

Notre amour êtait déjà trop ambitieux pour qu’il puisse faire la moindre part à la vanité . Nos raisons étaient nobles Nous metions une vie vegetale. C’est eux qui décidaient de nos journées. Les gestes quotidiens devenaient des rites, rien ne se passait, nous étions simplement heureux..

iunie 14, 2012 | Categories: Uncategorized | Lasă un comentariu

Hello alone..

Am renuntat la ce iubesc mai mult in favoarea mea, in favoarea sa mai exist ca om in deplinatatea facultatilor mintale. Nu stiu ce ma doare mai tare si daca as putea sa exprim vreo durere fizica sau psihica prin cuvinte sau sa perfectionez o arta a duplicitatii spiritului meu. Nu stiu daca am iubit vreodata in adevaratul sens al cuvantului, e prematur sa ma pronunt, nu pot decat sa sustin ca m-am imbolnavit absurd de un om, un om care m-a injosit si m-a terfelit pana la punctul extreme al existentei mele. Am avut mereu vaga senzatie ca protejez relatia, impingand bariera, permitandu-i mult prea mult, implicandu-ma pana la os dar n-am facut sa ajung la un dezechilubru emotional.Si pentru ce?! Am impresia ca am reciclat o relatie de atatea ori, de atatea ori cand mi-am calcat pe suflet si am inchis ochii si am trecut cu vederea, consolandu-ma cu ideea ca omul asta sta de atata timp langa mine cu sufletul, nu doar cu trupul.

Nu ma asteptam sa fie afectat, a fost exact cum intuiam, un om de o nonsalanta incredibila comportandu-se pefect normal, acceptand situatia fara sa bata din picior in secunda doi, de parca relatia asta l-ar fi constrans din toate punctele de vedere si acum, ca eu n-am mai suportat, a profitat de momentul propice, fara sa imi lase impresia ca a fost pur decizia lui, sa ma lase sa plang, sa sufar.Nu. Decizia mi-a apartinut in totalitate mie si nu stiu ce om, indiferent de natura lui spirituala, de modul de a gandi si perspectivele sale, nu stiu cat de avansat trebuie sa fie gradul de insensibilitate sa bifeze printr-un raspuns monosilabic fara ca macar sa-mi hraneasca iluzia ca reprezint ceva pentru el. De fapt,au existat atat de mult ocazii cand mi-a sustinut printr-o pledoarie de toata jena, ca nu ma iubeste, ca e prea mult pentru el. Am remuscari pentru zilele alea, am remuscari pentru noptile si diminetile care ma prindeau plangand in baie, pe jos, prin pat, de dorul lui.

Nu simt nevoia decat sa ma descarc. As plange daca as putea, am facut-o dar nu sufiecient si nu stiu pentru ce o fac. E in van. M-am luptat si m-am umilit dandu-i suficiente motive sa ma iubeasca, fara sa ma gandesc vreun moment ca e fara rezultat. Inca nu pot sa vorbesc cu nimeni si nu ca sa-l protejez pe el, comportamentul lui va ramane acelasi si nu cred ca sunt singura care a beneficiat de el, dar in momentul asta subiectul a devenit tabu, este premature sa ma descarc public, in fata prietenilor. Nu am nevoie de o publicitate perisabila care nu conduce decat la si mai multa valva si rumoare in jurul meu.

Nu regret nimic, nu stiu ce ar fi de regretat, poate doar ca n-am luat decizia asta mai din timp si m-am expus fara pic de judecata caci am sustinut atat de multe perioade de neliniste si de singuratate chiar langa el, umar langa umar, fara ca macar sa sesizeze schimbarea mea. Am slabit enorm intr-o scurta perioada de timp, mai mult decat mi-as fi dorit probabil si intr-o viata viitoare si totusi mananc. O masa pe zi.

N-am nevoie decat de liniste, de o ceasca de ceai de tei si eventual de o vacanta. As vrea sa pot sa plang, sa ma descarc, nu doar sa imi simt lacrimile in cozile ochilor si sufletul in gat; sa fiu in stare sa raspund la telefon, chiar daca stiu pe ce motiv sunt sunata.As vrea sa-mi amintesc o zi, alaturi de el, cand am fost fericita, cand m-a luat in brate nu doar ca sa ma impace ci ca sa imi spuna  ca “sunt frumoasa”, cel putin pentru el atunci, imbracata in niste blugi tociti, lejeri sau intr-o rochie de casa.. Nu imi amintesc de asa ceva si inca am rezerve daca sa-l mai numesc “om”, pentru ca un individ de o asa factura, pe care l-am tinut langa mine doar pentru ca il iubeam si existenta mea de atatea ori o prefiguram intotdeauna in spatele lui, nu ar fi fost capabil decat sa respire decat iubire pentru mine, nicidecum indiferenta. Atat.

iunie 12, 2012 | Categories: Uncategorized | 2 comentarii

A song stuck in my head

Noaptea sunt prea inventiva, nu pot sa dorm. Pierdem prea mult timp dormind, daca as putea sa nu dorm deloc, cate n-as face..

*Numar orele, imi fac cruce de 3 ori cu ochii stransi si inchisi. Nu-mi doresc decat sa se finalizeze totul cu bine..Cum fluturelui meu nu ii este bine, nici mie nu imi va fi.

iunie 10, 2012 | Categories: Uncategorized | Un comentariu

Niste raspunsuri

Nu exista o reteta strict de urmat cert este ca tu esti singurul care esti raspunzator de actiunile tale. Pentru inceput, nu cred ca trebuie sa ma hazardez si sa imi debifez activitatile care candva reprezentau o prioritate majora. Este lesne de inteles ca simt si eu din plin schimbarea asemeni unui nou trend european si nu ma lupt cu curentii ca sa razbat ba din contra, ma las purtata sa am sorti de izbanda.

La vita e bella.

Si o spun cu atata tarie de caracter incat mi se inclina colturile gurii intr-un zambet ridicol aproape meschin. Nu m-am multumit niciodata cu jumatatile de masura, cu consolarile de moment sau sa ma fi impacat cu ideea ca intr-o zi mi se va rascumpara tot ceea ce ofer. Nu tin contul banilor, sentimentelor sau a persoanelor care le pierd sau le castig in cursul unei zile si nici nu simt lipsa nimanui. Sunt dispusa la o dieta nesimtita  care implica doar rautacisme de luni bune.

Nu exista nimic in jurul meu care sa ma completeze perfect si sa imi satisfaca mintea bolnava pe cat as vrea eu. Ma configurez uneori in bratele lui S. si raman acolo cat de mult pot, suspendata, in ideea de a afla raspunsurile si de a-mi defini simtamintele. Uneori am impresia ca am devenit mult prea transparenta, ca mi-am fixat radacinile prea adanci incat atunci cand voi incerca sa le desprind va fi nevoie doar de un ferastrau sa le smulga definitiv; alteori simt ca traiesc doar pentru el,oarecum prin el si nu imi gasesc linistea pana cand nu mi se arata o explicatie logica care sa transpuna in cuvinte ceea ce s-a sedimentat in mine, dumnezeiesc de mult.

iunie 7, 2012 | Categories: Uncategorized | 2 comentarii

Des mœurs légères

Sunt momente si momente, dar nimic nu iti deschide ochii mai bine decat neprevazutul.

Cred ca tocmai am aflat treapta ierarhica unde unii ma plaseaza. Si el o sustine, o pluseaza de doua ori chiar ..„si asta pentru ce mai e aici langa mine?!„..  Realitatea nu e chiar asa;

E chiar mai rau.

El nici macar n-a realizat cat m-a deranjeat remarca si evit sa-i spun poate-poate se va dumiri singurel cu timpul.

Strang in maini o banana,o descojesc, o framant si o starcesc la propriu. Nu mi-e foame,sete sau somn. Nu vreau nimic, decat sa-mi treaca durerea de cap si golul asta din mine.

Mai mult ca sigur maine dimineata ma voi trezi cu un soi de reglementare interioara care ma va determina sa arat un pic de clementa si sa-mi calc pe demnitatea  si sa afund tot..

iunie 1, 2012 | Categories: Uncategorized | 2 comentarii