Adrianne`

De ce nu-mi explici cum de simt ca traiesc   doar cand esti in mine?.. .inchideti granitele si adaposteste-ti ploile in mine asa o sa imi simti roua dulce invaluindu-ti triumful bogat…

Poate ca data viitoare o sa iti cladesti increderea ascultandu-mi bataile inimii pe dinauntru si-o sa-ti dezgheti sufletul in fata vantului mangaietor de sfarsit de noiembrie…

Lasa-l sa te patrunda asa cum imi patrunzi fiecare celula din corp…lasa-l sa-ti trezeasca vointa de viata asa cum mi-ai suflat-o tu mine  inca de la inceput…lasa-l sa-ti ofere iubirea lui si sa-ti inroseasca obrajii pentru prima data asa cum mi-ai facut-o  tu mie la prima atingere juvenila si plina de sentiment arzator incat mi-ai pigmentat sufletul pentru totdeauna…lasa-l sa faca dragoste cu vorbele tale si sa-ti fure sudoarea trupului tau fierbinte asa cum ti-am furat-o si eu….de atunci …a ramas lipit in trupul meu si-l port ca parfum in fiecare zi…e cea mai dulce savoare ce mi-o puteai face cadou impreuna cu tine…lasa-l sa-ti patrunda-n oase …sa-ti curga prin vene…sa se reverse din lacrimi, sa prinda forma din mainile tale…pentru ca datorita tie am devenit femeia cu formele de azi….lasa-l sa-ti pieptene parul matasos..si sa se piarda-n toamna ochiilor  tai…lasa-l sa faca asta pentru mine…pentru ca promit ca o sa il rog in genunchi sa-mi ofere pentru o zi puterile lui….ca sa pot trece prin tine si sa te cuprind cu trupul in fiecare secunda a vietii mele…sa te las sa ma inspiri si sa traiesc in sufeltul tau si prin tine macar pentru  o respiratie …sa-ti simt caldura trupului pe dinauntru….esti cel mai frumos tatuaj ce si-l poate oferi vantul…

Obisnuiam sa te strig prin arsita turbata a verii, dar acum tot ce o sa fac e sa te astept…

Iti simt mirosul frunzelor prajite si racoare ploilor ca pe-un fior rece ce se joaca gingas pe spatele meu imprimandu-mi stropi si praf de aur din copacii vietii…

Zambesc si fug desculta prin tine simtindu-ti chiar si cel mai mic rid facut de rasuflarea rece si taioasa a vantului…stiu ca pe tine nu te doare si in curand  fulgi albi o sa-ti stinga culoarea aprinsa de pe sani.

Astept sa-mi croiesti rochie de mireasa cu toate nuantele caramizii ce te inconjoara pentru ca numai tu poti scoate adevarata pasiune din mine.

Imi place ca ma pui p-un piedestal si ma-ncalti delicat cu  pantofi de sticla arsa ce-mi face pielea sa tresare si sa arda de dorinte atat de tare incat sangele ajunge sa-mi clocoteasca-n vene  iar visele mele devin realitate printr-o supradoza de adrenalina.

De data asta o sa astept cu sfintenie momentul in care o sa ma picuri cu stropi de aur si raze scurte de soare…

Doar ploile tale le ador Toamna….