Obrazul vrea mai mult.
Ani după ani tot aleargă
în lume până când se oprește și se așează
la margine. A devenit vizibil, dar poartă ascuns un dor de o altă lume
unde totul a început.
Există o mică oportunitate și știe că se va închide
în momentul în care o să-i fie teamă. O alege.
Se ridică și pleacă.
Se întoarce
acasă
acoperit de praful nemișcat de pe
pielea timpului.
 
O mână îl roagă să se apropie,
apoi îl atinge ca să-l șteargă.
Vrea să-i mulțumească.
Obrazul lasă lumina să intre iar
degetele alunecă
peste umbra trecutului.

Uneori,
o atingere
se poate răspândi
ca marea în suflet
când valurile sunt lăsate să intre,
să curgă ușor și să șoptească
ce trebuie să spună.

Uneori, omul caută ceva în suflet,
alteori, caută sufletul în lume.
Dar mereu are același obraz
tânjind după o granulă de atingere și
un strop de iubire care să crească.

Ce-i cu tine, omule?
Ești o piatră care se rostogolește
între două lumi
încercând să-i regăsească pe toți cei dragi.
Hai, hai, acum, ridică-te și pleacă.
Ridică-te, obrazule, fă-ți o ușă prin care să ieși și alege calea.
Întoarce-te
acasă
să lași al tău contur atins
de degetele familiare
pentru ultima dată.

Este un conflict înauntru
cu zile care lăcrimează
de care nici un om nu scapă
când înoată și se scufundă în lumea adâncă cu apă neagră.
Doar conflictul zboară din om ca o pasăre minusculă către cer
când omul se întoarce acasă,
locul unde viața a fost înrămată,
și lasă în urmă un copil
alergând în ploaia care face apa neagră să curgă la vale.
Coboară ud copilule din om, la margine de lume, și lasă curcubeiele să te îndrume.

Și tu, obrazule, ai un colț de curaj,
la răscrucea dintre a fi acasă și a fi în lume,
să alegi
locul unde rama vieții are nevoie de
mângâierea
celui care-i pasă.

Nume lucrare: Grație
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×10 cm
Data execuției: 2025