| CARVIEW |
]]>
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare. (persoana este tulburată în interior, în adâncul fiinţei sale.)
Din nefericire, atunci când o tratăm, tendinţa este de a o aborda din perspectivă care ţine de exterior. Şi nu de INTERIOR, de unde se naşte, de fapt.
De aceea, demersul recuperării trebuie făcut în sens invers.. Intrăm în lumea copilului, nu ne arătăm superioritatea aducându-l pe el în lumea noastră, obligându-l să iasă din sfera sa lăuntrică.
Gândiţi-vă că întâlniţi pentru prima dată o persoană, aşteptând să plătiţi factura telefonică. Cum v-aţi simţi dacă această persoană ar sări la gâtul dvs, v-ar îmbrăţişa, v-ar pune să o ajutaţi să îşi strângă de jos dosarele care i-au căzut, v-ar povesti apoi ce a făcut la serviciu şi v-ar obliga să îi povestiţi cum a fost viaţa dvs?
Cam aşa se simte un copil cu autism când noi acţionăm din exterior pentru a-l recupera.
Spun CAM AŞA, pentru ca nu este chiar aşa, ci mult mai greu şi mai frustrant. Pentru că noi avem capacitatea de a ne exprima dorinţele, emoţiile. Şi nu doar capacitatea, ci şi puterea.
Prin urmare, abordarea corectă este prin a-l lăsa pe copil să se acomodeze cu mediul- persoanele noi, să aleagă el momentul în care să interacţioneze. Pentru aceasta, aveţi nevoie să îl atrageţi spre dvs. Acest lucru se realizează printr-un joc (începeţi să vă jucaţi ceva, să cântaţi, etc) sau prin a-i oferi obiecte/duclciuri care îi plac. În clipa în care va fi interesat de ceea ce aveţi, va dori să vi se alăture.
Dacă aţi reuşit să îl atrageţi, continuaţi să va jucaţi fără a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde încredere, iar dvs aveţi nevoie de un copil care să fie independent şi fericit, nu doar de un copil responsiv, care ascultă comezile şi le execută.
În ceea ce priveşte comportamentul, dacă vrem să ajutăm un copil să nu mai muşte, soluţia este a analiza de ce a ajuns la acest comportament. Dacă interiorul este descoperit, exteriorul va veni în ajutor printr-o abordare care să-i prevină acest comportament. În acest caz, abordarea este următoarea: aplicaţi o consecinţă compatibilă cu comportamentul manifestat: dacă a muşcat pentru că sarcina pe care i-aţi dat-o a fost prea grea, diminuaţi cerinţa. Dacă a muşcat pentru s-a terminat pauza, pregăţi-l înainte: „te mai joci puţin, apoi vom face x!” şi lucraţi pe prevenire. De asemenea, când copilul renunţă să muşte într-o situaţie în care ştiţi că muşca de obicei, recompensaţi-l foarte puternic. Ar fi foarte util să păstraţi anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care să le folosiţi doar pentru comportament.
De asemenea, soluţia nu este de a-i da doar medicamente, crezând că aşa va dispărea problema. Tratăm şi cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizează prin terapie comportamentală (educaţie specială). Terapia care a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu autism este ABA. (analiză comportamentală aplicată).
De ce nu ajută numai medicaţia?
Pentru că medicaţia „rezolvă” BOALA. Iar autismul nu este boală. Nici măcar una psihică.
Este o tulburare.
Boala psihică o are ca formă de tratament principal pe cea psihiatrică. Tulburarea pervazivă are ca formă de tratament principal educaţia specială. Terapia.
Care se bazează pe principiul :”Azi semăn, o să culeg roadele!” (observaţi că această afirmaţie nu implică referire la timp şi/sau cantitate)
„Când?” vor întreba mulţi. În special părinţii. Din păcate, acest răspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.
Un răspuns de: „La anul!” (într-un an, în 2, etc) este egal cu a răspunde unui om care seamănă 1 hectar de pământ şi care întreabă „Când voi culege roadele?” „LA ANUL!”
Asta este o supoziţie, cine vă poate garanta succesul? Dacă va fi secetă? Dacă nu veţi putea să mai suportaţi financiar plata celor care munesc pământul, sau dacă nu veţi mai vrea să faceţi asta? Motive pot fi nenumărate.
Prin urmare, cel ce v-a dat acest răspuns ar trebui tras la răspundere. Şi pe bună dreptate.
La fel şi în cazul copilului dvs. Cum poţi garanta ceva, bazându-te pe supoziţii? Sau pe încrederea că acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai înalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuţi, cu o implicare 100% a familiei, etc?
Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea şi cantitatea orelor investite în educaţia sa şi implicarea totală a părinţilor. Terapia nu înseamnă 8 ore pe zi de stat în casă, la măsuţa de lucru, ci intervenţie pe toate palierele vieţii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, şi în toate mediile. (parc, grădiniţă, şcoală, la bunici, vacanţă, etc)
Prin urmare, copilul trebuie (şi merită tratat) ca un copil, cu întreaga lui lume interioară. Pe care, cel mult, putem să îl ajutăm să o exteriorizeze.
Monica Berceanu,
Psihopedagog/logoped/terapeut ABA
tel: 0728055416
]]>
Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare, care afecteaza viata copiilor pe urmatoarele paliere: social, limbaj, cognitiv, motor.
Primele semne ale autismului apar in jurul varstei de un an, cand parintii observa de obicei urmatoarele: copilul nu raspunde la propriul nume, nu vorbeste/vorbeste fara sens, are stereotipii, fixatii si comportamente indezirabile –agresive si autoagresive ca raspuns la cerintele persoanelor din jur sau la schimbarile de mediu.
Ce este de facut?
In primul rand, spuneti toate aceste nereguli medicului pediatru, acesta va poate recomanda un specialist (psiholog sau psihiatru) pentru o evaluare a copilului. In cazul in care medical pediatru nu observa sau nu este de accord cu temerile dvs si va spune: “Nici o problema, lasati-l, isi revine!”, apelati la un psihiatru/psiholog. In cazul in care si acestia va spun ca nu aveti motive de ingrijorare, insa dvs continuati sa vedeti probleme cu care alti parinti nu se confrunta, apelati la alt specialist. Nu va lasati pacaliti de eternal: “E o perioada/etapa a dezvoltarii lui!”. De cele mai multe ori, instincul dvs de parinte este mai bun decat orice ochi de specialist.
In cazul in care copilul a primit deja un diagnostic (autism/tulburare de spectru, Asperger, note autiste), este necesara inceperea unei interventii terapeutice. Terapia ABA este cea care a dat cele mai bune rezultate in cazul recuperarii copiilor cu probleme din acest spectru (si nu numai).
Ce inseamna TERAPIA ABA? Este analiza comportamentala aplicata, prin care copilului ii sunt predate toate abilitatile pe care nu le stapaneste bine, conform varstei sale. Aceasta predare se face “pe pasi”, tinandu-se cont de varsta sa cronologica si mintala, de problemele comportamentale si de gradul de afectare. Daca, de exemplu, copilul nu vorbeste deloc, insa isi comunica dorintele prin semne: va duce de mana la baie, va arata obiectele dorite, etc, (comunicare non verbala) interventia in acest domeniul se incepe prin a-I incuraja copilului comunicarea verbala, ci nu a-l forta sa vorbeasca. Incepeti mereu din punctul imediat neputintei copilului. Exemplu: daca stie sa manance singur, insa nu accepta fara tv, atunci incepeti interventia de la problema cu care se confrunta: continuati sa ii cereti sa manance SINGUR, insa FARA tv. Folositi o recompensa foarte puternica (alta decat TV) pentru ca accepta sa manance fara. Dupa ce a terminat de mancat, I se poate da tv-ul ca si recompensa. Nu va intoarceti niciodata asupra acelor abilitati pe care le stapaneste foarte bine. (exemplu: stie sa se imbrace singur, insa I se introduce program special!)
Pentru a nu se crea astfel de situatii, apelati la un coordonator. Atentie insa LA CINE! Primul pas pe care acesta trebuie sa-l faca este EVALUAREA copilului. Daca acesta nu incepe cu evaluarea, renuntati la colaborarea cu el!
Daca se porneste fara evaluare, nu aveti de unde sa stiti in ce stadiu este copilul. Este ca o interventie chirurgicala fara analize. Daca nu s-a efectuat un EKG, de unde stiti cat de afectata este inima? Daca programul de interventie comportamentala este sub nivelul cunostintelor copilului, atunci il trage in jos de copil, pentru ca acesta nu progreseaza, ci stagneaza sau regreseaza.
Daca insa este peste nivelul cunostintelor copilului, creaaza frustrari, ce duc la agresivitate.
Terapia ABA trebuie aplicata pe toate palierele vietii copilului: social (copilul este invatat sa interactioneze cu alte persoane si cu mediul: sa dezvolte abilitati compatibile cu societatea, fara autostimulari, fixatii, etc), comunicare (copilul este invatat sa comunice functional, prin limbaj verbal/nonverbal, ci nu prin comportamente indezirabile: tipat, Muscat, etc), motor (copilului ii sunt dezvoltate abilitatile motrice unde are dificultati: urcatul scarilor alternativ, aruncat/prins mingi, etc), cognitiv (copilul invata abilitati necesare integrarii atat in viata sociala/familiala, cat si in mediul educational: obiecte, numere, colorat, etc).
ABA nu inseamna “terapie la masa, in camera copilului”, asa cum se afirma de foarte multe ori.
Aba este un mod de viata aplicabil oricarei situatii. Are la baza conceptual conform caruia ORICE COMPORTAMENT ESTE INFLUENTAT/PRODUS DE UN ANTECEDENT SI/SAU DE CONSECINTA APLICATA ACESTUIA.
Exemplu: antecedent: mi-e foame, stomacul incepe sa ma doara
Comportament: mananc
Consecinta:stomacul nu ma mai doare
Prin urmare, MANCAREA a fost cea care a modificat starea mea initiala (durerea de stomac), cauzata de senzatia de foame. Asa ca, de fiecare data cand imi va fi foame, voi aplica acelasi comportament (mananc), pentru a stopa durerea.
Daca, in schimb, la acelasi antecedent (mi-e foame), aplic alt comportament (continuu sa las stomacul sa “roada in gol” si continuu sa ma uit la TV), consecinta va fi: durerea si mai puternica. Prin urmare, stiu ca data viitoare, cand imi va fi foame, comportamentul care va rezolva problema este MANCATUL.
Aplicand acest principiu, orice eveniment/problema, etc din viata noastra poate fi rezolvat, cu minimul de frustrari.
Monica Berceanu
Psihopedagog/logoped/terapeut comportamental ABA
]]>