… am crescut , şi m’am trezit aici . Acu’ în mod normal dacă ar citi cineva ar întreba “unde?” . Răspunsul mi’e însă la fel de sec ca de obicei : AICI … Într-un aer … complexat de propriai fiinţă ( habar nu aveţi cât şi’a căutat mandrul ăsta capătul , e păcat însă că nu şi la găsit … el se proclamă ca fiind “infinit”) . Acest individ cochetează cu plămânul meu care a trecut însa printr’un “complex” process de buretizare , aceştia şi’au scuipat fiinţa în alb … pictându’mi camera … Ei bine , neuronu meu nu are somn şi se mai stofoacă în spaţiul ăsta alb . Ma izbit să scriu , nu ştiu de ce dar nu caut ai găsi motivele , ideea e că scriu … dupa cum îmi simt însă şi degetele sunt destul de amorţite la ora asta .
De data asta nu voi face o intreoducere tipica mie gen “habar nu am cum aş putea începe …” sau “puncte puncte puncte floricele şi spiriduşi “ sau cine ştie ce altă introducere am mai făcut eu vreo’dată . Ideea e că nu am fost înzestrată în a face o introducere , însă am fost înzestrată cu darul de a continua orice , dar absolute orice , am eu probabil chichiţa aia generatoare de zdremţe întrebatoare , am al meu tipic joc de cuvinte , am a mea joaca spirituală … Deci m’am definit regăsindu’ma în “irisul” florii soarelui . Acu intervine o problemă ( ca de obicei ) de ce floarea soarelui ? Pentru că e perfectă în imperfecţiunea sa , petalele îi sunt faţa , mărgelele alea negre îi sunt dinţii ( nu există stomatologi sau cine ştie ce vraci pricepuţi printere neamul florilor ) .
Nu mă mai bag într-un monolog nesfârşit acuma ( imobilitatea momentană e de vină ) , nu mai cochetez cu absolutul , nu mai visez la acea perfecţiune nedefinită , însa păstrez incertitudinea bifată … nu voi discuta despre existenţialism , cod moral , comportament uman , raţiune , conştiinta şi neamuri de’ale sale … ci pur şi simplu voi scoate filosofia la un suc . Eeeee acu evident că această filosofie nu va fi universală , dar această filosofia va ieşi din mine – măcar atâta consolare . Acuţ îmi dau seama că de fapt am stat atât de mult la taifas cu mine însumi încât am ajuns să o scuip (filosofia ) într’o cană fără suc … vroiam probabil să umplu golul . Dacă aceasta caută excelenţa , cu siguranţă nu o va găsi în mine , însă dacă aceasta mă caută pe mine , cu aceeaşi siguranţă mă va găsi … ar fi prea complex să dezvolt subiectul (cel puţin nu acum – e 4 dimineaţa).
Conştientizez acum (din nou)că îmi place să mă raportez la acel tu universal , oricare ar fi acesta , văd totul de parcă aş căuta un “tu” supreme şi în acelaşi timp l’aş găsi în orice . De fapt faptul cel mare nu constă în a găsi , ci în a deschide larg ochii şi a constientiza descoperirea … acum daca aş zice că iarăşi “mi s’a spulberat extazul ca o păpădie în crivaţ premature de toamna” înseamnă că acest crivaţ ar trebui condamnat pentru omorul (din culpa) a prea multe flori … dacă aş reveni însă la o alta vorba (“toate femeile s’ar simţi văduve fără poeţi” – fiecare e poet ,acu unii au un mod mai elevat de a reda acest lucru) aş spune aur curat , de fapt cred că toate femeile s’ar simţi văduve fara … 😕 polemici şi discuţii ( în cazul meuJ) astea chiar sunt consolări , but then again nu putem manca tot timpul acelaşi lucru , deci şi polemica asta ar fidaunatoare dacă nu ne’am destinde din cand în cand de ea … In fond filosofie e în fiecare din noi , subiect e fiecare dintre noi , doar ca unii suntem albi,alţii verzi , rozbonbon,galbeni şi etc . am putea fi infinităţi si ni s’ar părea normal …
Oricum ne adâncim prea mult deja … hai să ne culcăm şi să mai căutăm puncte noi pe tavan …
Timpul ne sufocă pe noi , hmmm eu propun să sufocăm noi timpul , sau să’l uitam … oameni buni haideţi să încercăm să trăim(asta dacă ştiţi ce înseamnă asta , daca nu eu vă propun să căutaţi , oricum nu prea avem ce regreta … aşa că go go gadgetJ)
Cred că în curând voi cânta serenade examenelor , şi ele vor arunca cu roşii stricate spre noi …
Mă gândeam mai devreme la unitate , ce e şi etc . De fapt noi nu căutăm unitatea din cauza cine ştie a cărui spirit de cunoaştere prea puţin arzător în noi , noi o căutăm din egoism ,pt a identifica trăirile noastre cu aceasta , pentru a ne sincroniza sufletele , pentru a ne contempla şi hrăni unii pe alţii cu seva unor momente savurate în acea unitate , de fapt căutăm unitate prin egoism pentru a ne identifica şi pierde în si respectiv cu ea . Dacă asta îmi doreşte mie egoismul atunci hrănesc egoismul o mie de ani , facem o hora visatoare a “n” troace de sentimente , facem injecţii zilnice cu cofeină , ne confecţionăm cu mici adaosuri şubrede , ne coagulăm în fiecare zi cochetand cu unitate (ce spirit?ce corp?) carnalul o data intalnit cu spiritualul scoate scântei … Oameni buni eu propun focuri de artficii 😛
Cred că aici însa voi încheia pentru imobila mea dimineaţă … hai să îmbrăţişăm plăpumioara şi să ne îmbătăm cu “nea somn” … şi aşa ne place .Cheeres !🙂
Psycoma's Weblog 